Țara condamnată să plătească 180 mil. $ unui jurnalist american deţinut un an şi jumătate

Un tribunal federal din Washington a luat această decizie, în mare măsură simbolică, în scopuri "disuasive", potrivit unei copii a hotărârii consultate de AFP. Jurnalistul iraniano-american, în post la Teheran, a fost arestat împreună cu soţia sa la 22 iulie 2014, în timp ce Iranul a acceptat relansarea negocierilor internaţionale cu privire la programul său nuclear, bănuit că ar ascunde o componentă militară. Soţia sa a fost eliberată după două luni de detenţie. Acuzat de "spionaj" pentru Statele Unite, el a petrecut 544 de zile la închisoarea Evin din nordul Teheranului, unde a fost maltratat, lipsit de somn şi ameninţat cu decapitarea. Împreună cu alţi trei prizonieri americani, el a fost în cele din urmă schimbat pentru şapte iranieni urmăriţi penal în Statele Unite. Eliberarea sa a avut loc pe 16 ianuarie 2016, în prima zi a aşa-numitului "Acord de la Viena", destinat să garanteze natura paşnică a programului nuclear iranian, care a fost de atunci denunţat de Donald Trump. "Iranul l-a arestat şi deţinut pe Jason pentru a-şi spori mijloacele de presiune în negocierile în curs de desfăşurare cu Statele Unite", a subliniat judecătorul Richard Leon în decizia sa. "Luarea unui ostatic şi torturarea lui pentru a-şi asigura un avantaj în negocieri este o ruşine, merită o pedeapsă" şi Iranul trebuie "descurajat" să aibă un astfel de comportament, a adăugat el, stabilind la 180 milioane de dolari daunele care trebuie plătite jurnalistului, precum şi mamei şi fratelui său, care s-au alăturat plângerii. Jason Rezaian a declarat pentru AFP în februarie că se simte ca un "pion" într-o partidă de şah la nivel mondial. "Tratat ca un iranian şi tranzacţionat ca un american", el a adăugat că a înţeles în timpul detenţiei că "valoarea" sa este indexată în funcţie de rezultatele discuţiilor asupra programului nuclear al Teheranului. Iranul, care nu recunoaşte dubla cetăţenie, arestează regulat binaţionali. Republica islamică neagă că se foloseşte de aceasta ca mijloc de presiune în jocul diplomatic, dar recunoaşte că ei pot fi schimbaţi.