Țara care va „angaja” copii în azilele de bătrâni. Ce sarcini vor avea și cum vor fi răsplătiți cei mici
Zgomotul de piciorușe și chicotelile sunt sunete care se aud frecvent la un azil de bătrâni japonez, scrie Sky News.
Aceștia sunt bebelușii de la Căminul de bătrâni Ichoan din orașul Kitakyushu, „angajați” pentru a înveseli zilele rezidenților săi în vârstă, pe care propriii nepoți îi vizitează foarte rar.
Unul dintre micuții care aduce bucurie unora dintre cei 100 de rezidenți ai azilului este Rena Shinohara, în vârstă de 18 luni.
O dată pe săptămână, ea se plimbă pe ușile clădirii cu un zâmbet pe față care se reflectă pe cele ale rezidenților aflați în scaune cu rotile și în cărucioare.
Vorbind pentru NBC News, Tatsuo Ojiro, în vârstă de 93 de ani, ai cărui nepoți rareori îl vizitează, a spus: „Mă umplu cu energie pozitivă să îi văd pe [copiii mici], așa că acest lucru mă ajută foarte mult”.
Un alt rezident, Atsuko Okamura, a declarat: „Când vin, sunt atât de drăguți”.
Prezența bebelușilor este menită să atenueze sentimentul de izolare care predomină odată cu îmbătrânirea, în special în Japonia, unde o treime din populație are peste 65 de ani.
Singurătatea este o problemă din ce în ce mai mare în această țară, întrucât aproximativ 40% dintre oameni au declarat că se simt, singuri cel puțin ocazional, potrivit unui sondaj al guvernului japonez realizat în 2022.
În 2021, guvernul său a numit primul său „ministru al singurătății”, însărcinat să ajute oamenii de toate vârstele să se conecteze, în special după pandemia COVID.
Directoarea azilului, Kimie Gondo, a venit cu ideea de a angaja bebeluși acum trei ani, când propria nepoată nou-născută a venit în vizită și a văzut cât de fericiți erau rezidenții.
Doamna Gondo a spus: „Când i-am văzut pe cei în vârstă zâmbind, mi-am dat seama de puterea pe care o au copiii. Doar văzând un bebeluș care se plimbă, ei zâmbesc și încep să vorbească”.
Căminul de bătrâni are acum aproximativ 70 de lucrători pentru bebeluși, care sunt recompensați după turele lor cu scutece și înghețată.
Rezidenții sunt „mari profesori de viață”Mama lui Rena, Kanae Shinohara, a declarat: „Este amuzant, eu nu lucrez, dar Rena are o slujbă”.
Familia s-a mutat pe insula japoneză Kyushu în urmă cu mai bine de un an, iar pentru a cunoaște oameni noi, mama lui Rena a adus-o la azil.
„Aici are ocazia să interacționeze cu copii de vârsta ei și, de asemenea, cu bunicii și bunicile care sunt puțin mai greu de întâlnit”, a declarat doamna Shinohara, care i-a numit pe rezidenții azilului „mari profesori de viață”.
Rena și micile ei colege au un program flexibil.