Prințul Philip și Regina Elisabeta. Unde a început povestea de iubire dintre cei doi
Your browser doesn't support HTML5 video.
Galerie foto
Prinţul Philip, soţul reginei Elisabeta a II-a, s-a născut la 10 iunie 1921, la Vila Mon Repos de pe insula Corfu. Prinţul Philip al Greciei şi Danemarcei a fost unicul fiu al prinţului Andrew al Greciei, fratele mai mic al regelui Constantin al Greciei, şi al prinţesei Alice de Battenberg (fiica prinţului Louis Von Battemberg din dinastia Marilor Duci de Hessen). Prinţul Philip a avut patru surori mai mari: Cecilie, Sophie, Margarita şi Theodora.
La 22 septembrie 1922, în contextul războiului greco-turc (1919-1922), regele Constantin I al Greciei a fost forţat să abdice de la tron. Noul guvern bazat pe dictatura militară l-a arestat pe prinţul Andrew şi l-a executat pe comandantul armatei elene, potrivit www.biography.com. În decembrie 1922, prinţul Andrew şi familia sa au fost trimişi în exil. Familia regală a ajuns în Franţa, unde a locuit într-o suburbie a Parisului, Saint-Cloud. În 1931, prinţesa Alice, mama lui Philip, a avut o serioasă cădere nervoasă, care a dus în cele din urmă la internarea într-un sanatoriu din Elveţia. Familia pentru care prinţesa a luptat din greu să rămână unită a început să se destrame, potrivit www.independent.co.uk. Cele patru fiice s-au căsătorit în decursul a nouă luni, mutându-se în Germania. Iar prinţul Andrew, care îşi petrecea timpul cât mai departe de casă, în cele din urmă a plecat la Monte Carlo. Prinţul Philip împlinise 10 ani.
Bunica pe linie maternă a lui Philip s-a implicat în educaţia sa, trimiţându-l la unchiul George, marchiz de Milford Haven. Aici a mers la şcoala pregătitoare Cheam, unde a excelat la activităţile sportive. În toamna lui 1933, Philip a fost trimis în Germania, unde a învăţat la o şcoală înfiinţată de aristocratul german Berthold de Baden, soţul surorii mai mari Theodora, şi de un profesor evreu, Kurt Hahn, secretarul personal al ultimului cancelar imperial al Germaniei. Însă, acesta a fost arestat de către nazişti şi expulzat în Marea Britanie, chiar înainte de sosirea lui Philip în Germania. Băiatul preadolescent a îngrijorat-o pe Theodora, care a luat decizia de a-l trimite înapoi în Marea Britanie, pe coasta Scoţiei, la o nouă şcoală Gordonstoun, înfiinţată de acelaşi Kurt Hahn, se arată pe www.independent.co.uk. Energic, dur şi competitiv, Philip a excelat la hochei, dar şi la navigaţie.
Spre sfârşitul anului 1938, Philip a intrat la Colegiul Regal de Marină de la Dartmouth, devenind expert în navigaţie. În ianuarie 1940, când începuse cel de-Al Doilea Război Mondial, Philip a ocupat un post pe nava de război HMS Ramillies, ce se afla în Ceylon şi era folosită pentru a escorta transporturile australiene spre Marea Mediterană. S-a aflat şi în mijlocul luptelor de la Cape Matapan. A devenit sublocotenent, apoi, în 1942, a fost ridicat la gradul de locotenent. Anul următor, în timpul invaziei Siciliei, Philip era comandant secund al navei HMS Wallace. S-a întors în Marea Britanie, în ianuarie 1946, devenind instructor pe HMS Royal Arthur.
În 1939, regele George al VI-lea şi regina-mamă Elisabeta au făcut o vizită la Colegiul Regal de Marină, Philip însoţindu-le pe cele două fiice ale cuplului regal, Elisabeta şi Margaret. În urma acestei vizite, Philip şi Elisabeta au început o corespondenţă bogată, care s-a întins pe perioada mai multor ani, consemnează www.independent.co.uk.
În vara lui 1946, Philip i-a cerut regelui George al VI-lea mâna Elisabetei. Regele a fost de acord, însă anunţul de logodnă a fost făcut după ce fiica sa a împlinit vârsta de 21 de ani. Pregătindu-se pentru marele anunţ, Philip a renunţat la toate titlurile regale greceşti şi daneze, luându-şi numele bunicilor materni, Mountbatten.
Logodna a fost anunțată public la 10 iulie 1947
Logodna lui Philip şi a Elisabetei a fost anunţată publicului la 10 iulie 1947. Cei doi s-au căsătorit la 20 noiembrie 1947, la Westminster Abbey, ceremonia fiind transmisă lumii întregi pe calea undelor radio. În dimineaţa căsătoriei, Philip a devenit duce de Edinburgh, conte de Merioneth şi baron de Greenwich. Cei doi au patru copii: prinţul Charles de Wales, moştenitorul tronului (n. 14 noiembrie 1948), prinţesa Anne (n. 1950), prinţul Andrew (n. 1960) şi prinţul Edward (n. 1964).
In urma casatoriei cu regina, Printul Philip a primit titul de Duce de Edinburgh
Regele George al VI-lea a murit la 6 februarie 1952, iar Elisabeta a fost proclamată suverană a Marii Britanii, sub numele de Elisabeta a II-a. În acest context, prinţul Philip a fost nevoit să renunţe la serviciul său în marina britanică, înţelegând în acele momente că "prima lui datorie" este de a fi alături de soţia sa, regina. Încoronarea oficială a avut loc la Westminster Abbey, la 2 iunie 1953, iar ceremonia a fost condusă de Geoffrey Fisher, arhiepiscop de Canterbury. Întreaga ceremonie a fost transmisă la radio şi, pentru prima oară, a fost transmisă şi la televizor în întreaga lume. Reşedinţa principală a monarhilor britanici este Palatul Buckingham din Londra. Philip a devenit prinţ al Regatului Marii Britanii şi Irlandei de Nord în 1957, titlu acordat de Majestatea Sa. Prinţul consort a însoţit-o pe regina Elisabeta a II-a în vizite de stat în întreaga lume, precum şi la numeroase ceremonii oficiale sau activităţi care impuneau prezenţa Casei Regale britanice.
Ducele de Edinburgh a patronat circa 800 de asociaţii, printre care Fondul Mondial pentru Natură (WWF), la activităţile căruia a participat din 1961. De asemenea, la mijlocul anilor '50, prinţul Philip a lansat Premiul internaţional pentru tineret Ducele de Edinburgh, cu scopul de a încuraja şi a motiva tinerii să se implice într-un program echilibrat cu activităţi voluntare pentru dezvoltarea personală.
În 2011, cu prilejul împlinirii a 90 de ani, regina Elisabeta a II-a i-a conferit titlul de Înalt Amiral al Marinei Regale britanice. La începutul anului 2015, prinţul Philip a primit titlul de cavaler din partea premierului australian, Tony Abbott, titlu care recunoaşte contribuţia adusă Australiei de ducele de Edinburgh, de-a lungul celor 62 de ani de domnie a reginei.
S-a retras din viaţa publică în 2017, când, la 2 august, a onorat cel de-al 22.219-lea şi ultimul său angajament oficial la Palatul Buckingham. În luna noiembrie, regina Elisabeta a II-a şi prinţul Philip au sărbătorit împlinirea a 70 de ani de la căsătorie, devenind primul cuplu din istoria monarhiei din Marea Britanie care şi-a celebrat nunta de platină.
Prinţul Philip a suferit, în aprilie 2018, o operaţie de înlocuire a articulaţiei şoldului. La 17 ianuarie 2019, a fost implicat într-un accident rutier în apropiere de reşedinţa regală Sandringham (estul Angliei), fără a fi rănit. În decembrie 2019 a fost din nou spitalizat pentru "a fi ţinut sub observaţie din cauza unor probleme de sănătate preexistente", potrivit anunţului făcut de Palatul Buckingham.
La 19 martie 2020, în contextul extinderii pandemiei de coronavirus, regina Elisabeta a II-a şi prinţul Philip s-au mutat la Castelul Windsor. La 20 aprilie, prinţul consort Philip a făcut o declaraţie, în care le-a mulţumit celor implicaţi în lupta împotriva pandemiei de COVID-19.
La 16 martie 2021, prinţul Philip a fost externat, la o lună după ce a fost spitalizat la Londra, pentru tratarea unei infecţii şi după ce a suportat cu succes o intervenţie chirurgicală cardiacă. Ducele de Edinburgh s-a întors la Castelul Windsor, situat la vest de Londra, unde locuia alături de regina Elisabeta a II-a.