Primele mărturii ale femeii care a stat 7 zile pe o plajă stâncoasă: „M-am trezit și era sânge peste tot”
Galerie foto
Tânăra a vorbit pentru prima dată despre chinurile prin care a trecut în tot acest timp, într-o postare pe Facebook. Ca să reziste, a încercat să-și țină mintea ocupată cu melodii care îi plăceau sau visând la feluri de mâncare pe care avea să le consume când va fi salvată.
„Ultima săptămână a fost complet diferită de tot ce-am trăit în viața mea. Nu știu dacă voi putea găsi cuvintele potrivite să descriu prin ce am trecut, dar voi încerca. Pe 6 iulie, în jurul prânzului, mă îndreptam spre casă când un mic animal a sărit pe drum și am pierdut controlul volanului. Nu-mi amintesc prea multe din cădere. Ei spun că am căzut de la aproximativ 70 de metri înălțime. Tot ce-mi amintesc e trezirea. Eram încă în mașină și simțeam apa până la genunchi. Mă durea tot corpul și, oriunde puneam mâna, vedeam sânge. Mașina s-a oprit și ferestrele erau închise, iar totul mi se părea că se întâmplă cu rapiditate. Mi-am scos centura și am descoperit o unealtă multifuncțională pe care o țineam în apropiere de scaunul din față. Am început să lovesc fereastra cu ea, dar fiecare os din trup mă durea. Singurul lucru care îmi trecea prin minte era sora mea Isabel, așa că am început să-i strig numele. În cele din urmă, am sărit din mașină și am ajuns în ocean. Am înotat până la țărm și am dormit pentru o perioadă de timp. Când m-am trezit, era lumină și am realizat ce s-a întâmplat. Am încercat să mă ridic, dar mă durau umerii, șoldurile, spatele și picioarele. N-am văzut decât stânci și oceanul. Puteam vedea mașina, nu departe de mine, cu acoperișul detașat. Când m-am uitat spre picioare, am văzut că nu mai aveam încălțăminte. Am încercat să intru în mașină, pentru că aveam o sticlă cu apă acolo, dar n-am putut să o deschid. Următoarele câteva zile sunt neclare”, a spus tânăra.
Zile la rând, a mers pe plajă, printre stânci, căutând alți oameni.
„Am găsit un loc mai înalt unde mă puteam urca și de acolo priveam zilnic mașinile care trec. Am simțit că dacă aș fi putut striga foarte tare, cineva m-ar fi văzut sau auzit. Doar atât mă despărțea de familie, o persoană care să vadă că sunt acolo. Stăteam acolo până când soarele devenea insuportabil și apoi mă întorceam înapoi la țărm. După în jur de trei zile, aveam blugii rupți, șosetele găurite și am început să simt efectele deshidratării. M-am întors la mașină și am început să mă uit după ceva ce-aș fi putut folosi. Am găsit un furtun care părea să fi căzut din mașină în timpul accidentului. Încăpea perfect în buzunarul puloverului, așa că l-am păstrat acolo. Am început să merg spre sudul plajei când am auzit un sunet, ca și cum ar picura ceva. M-am uitat în sus și am văzut că se scurgea apă de undeva, am ținut-o în mâini și am gustat-o. Avea gust bun. Am colectat cât de multă am putut în micul meu furtun și am băut din ea cam o oră. În fiecare zi, acesta a devenit ritualul meu. Mergeam pe plajă, căutam zone mai înalte de unde să strig „ajutor”, colectam apă de pe stânci. În fiecare noapte, căutam punctele cele mai înalte în care să dorm înainte să vină fluxul. Când mă trezeam, apa îmi acoperea corpul și priveam răsăritul soarelui.”
Tânăra a mai povestit, în postarea sa, cum și-a ținut mintea ocupată în tot acest timp.
„Aș minți să spun că mi-a fost mai ușor, nu mi-a fost. Dar zilele au devenit predictibile. Auzeam în minte melodii pe care nu le mai auzisem de ani, așa că le repetam la infinit în minte. Visam la ce voi mânca atunci când voi fi găsită și îmi imaginam fața persoanei care mă va găsi. Ultima zi pe plajă a fost una bună. M-am trezit în mijlocul nopții pentru că mă durea umărul. Când m-am trezit, am văzut o femeie mergând pe malul mării. Am crezut că e un vis. Am strigat „ajutor” și am fugit spre ea cât de repede am putut. Era cu un bărbat și cred că nu le-a venit să creadă. Au acționat atât de rapid. A fugit pe plajă și s-a dus pe o potecă să ceară ajutor, iar bărbatul a rămas cu mine și mi-a dat apă. Mi-a zis că erau căsătoriți și că iubesc oceanu, pe care îl explorau când au găsit mașina mea distrusă. A scos din ghiozdanul lui unele dintre poseesiile mele, unele foarte importante. Nu îmi venea să cred că e real. În cele din urmă, a venit o echipă și m-a salvat.”
În 6 iulie, mașina ei a căzut în gol pe un drum de coastă din California, după ce a pierdut controlul volanului când un animal i-a sărit în cale. În urma impactului cu stâncile, femeia s-a ales cu hemoragie cerebrală, patru coaste rupte, o fractură de claviculă, vase sparte la nivelul ochilor și arsuri solare grave.
„Să supraviețuiești șapte zile pe coastă, fiind lovită de valuri continuu, mai ales cu rănile pe care le avea, este incredibil. E o luptătoare, a avut voința să supraviețuiască. Cel mai probabil că majoritatea oamenilor care ar fi în situația ei n-ar rezista atât de mult”, a spus șeriful Steve Bernal reporterilor.
Ea și-a încheiat mesajul de pe Facebook spunând: „La sfârșitul zilei, nimic din toate astea nu contează. Simt că am tot ce mi-am dorit. Sunt la spital, râd cu sora mea până când oasele rupte mă dor. Am întâlnit cele mai frumoase ființe din viața mea. Am trecut prin momente unice și terifiante și cred că am un scop mai mare în această viață. Viața e incredibilă”.
CLICK AICI pentru a instala GRATUIT aplicația Știrile ProTV pentru telefoane Android și iPhone!