Mai multe personalităţi au cerut ca Aznavour să aibă parte de funeralii naţionale

L-am întâlnit pe Charles Aznavour în urmă cu doi ani, în casa lui din Marsilia, când se pregătea pentru turneul care l-a adus şi pe scena Sălii Palatului din Bucureşti.

Mereu plin de energie, Charles Aznavour a acordat un ultim interviu vinerea trecută când le-a dezvăluit jurnaliştilor francezi că el şi sora lui, cu un an mai mare,  şi-au luat unul faţă de celălalt angajamentul să trăiască până la 100 de ani. Tocmai de aceea la începutul lunii viitoare urma să pornească într-un nou turneu.

Şi acasă era la fel de activ şi adora să se plimbe prin livada cu măslini pe care o avea la Marsilia.

Fiul unui turco-armean care cânta prin restaurante, Aznavour a abandonat şcoala la 9 ani, însă a regretat mereu că nu a putut să-şi continue studiile. Cu o autodisciplină extraordinară, şi-a impus să înveţe un lucru nou în fiecare zi.

Charles Aznavour: "Citesc ceva în fiecare seară, timp de o oră, şi învăţ ceva în fiecare noapte înainte să merg la somn, tot timp de o oră."

A avut deschidere şi pentru lucrurile pe care nu le înţelegea pe deplin.

Andreea Esca: "Sunteţi pe Facebook, pe reţelele de socializare?" Charles Aznavour: "Da, sunt? Da, se pare că sunt." Andreea Esca: "Ne uităm aici şi ne facem singuri poza." Charles Aznavour: "Da, nu, n-am făcut niciodată aşa ceva."

Aznavour rămâne însă în amintire pentru sutele de cântece în care francezii s-au regăsit.

Bertrand Dicale, critic: "A inventat un stil romantic personal, un fel de a vorbi frumos despre lucrurile urâte din viaţă. De aceea el este şi un soi de Sinatra al Franţei, dar şi un star punk rock."

Nimeni nu l-a iubit mai mult ca poporul armean. Aznavour nu şi-a uitat niciodată rădăcinile şi a participat adesea la acţiuni umanitare.

La aflarea veştii, mii de oameni s-au strâns în Piaţa Aznavour din Erevan ca să îi aducă un omagiu. Iar la Paris, Turnul Eiffel a fost luminat în onoarea lui.