Înfiinţarea unui hub al gazelor în Turcia ar putea permite Moscovei să-şi mascheze exporturile cu combustibil din alte surse

Dar acest lucru ar putea să nu fie suficient pentru a-i convinge pe europeni să cumpere, au spus analişti şi surse citate de Reuters.

Rusia a furnizat 40% din necesarul gazelor din Uniunea Europeană până când Moscova a trimis, pe 24 februarie, zeci de mii de militari în Ucraina, în ceea ce ea numeşte o ”operaţie militară specială”.

De atunci, Occidentul a introdus sancţiuni drastice, inclusiv asupra petrolului şi gazelor ruseşti, şi-a redus achiziţiile de combustibili proveniţi din Rusia şi a căutat alternative, scrie News.ro.

După ce exploziile - a căror cauză este în curs de investigare - au deteriorat sistemul rus de gazoducte Nord Stream către Europa pe sub Marea Baltică, preşedintele rus Vladimir Putin a propus în octombrie înfiinţarea unui hub de gaze în Turcia, construind pe o rută sudică pentru exporturi.

Fără a fi specific, Putin a spus că un hub ar putea fi înfiinţat relativ rapid în Turcia şi a prezis că clienţii din Europa ar dori să semneze contracte.

Până acum nu au existat angajamente publice pentru a face acest lucru, iar analiştii spun că ar fi nevoie de investiţii şi de timp.

”Are nevoie Europa de proiect, având în vedere hotărârea ţărilor UE de a renunţa la gazele ruseşti în viitorul apropiat?” a întrebat Alexei Gromov de la Fundaţia Institutul pentru Energie şi Finanţe din Moscova. El a mai spus că ar fi imposibil să se reconfigureze fluxurile de gaze în cadrul Uniunii Europene, deoarece nu există legături existente care să se conecteze la nodul propus din nord-vestul Europei, care obişnuia să obţină gaze prin Nord Stream 1.

Capacitatea de gaze şi conducte este totuşi disponibilă. Exporturile Rusiei către Europa au scăzut cu 43,4% în acest an, iar conducta TurkStream către Turcia merge cu mult sub capacitatea sa de 31,5 miliarde de metri cubi (bcm) anual.

Zongqiang Luo, analist senior la Rystad Energy, a estimat că aproximativ 60% din capacitatea conductei a fost neutilizată după exporturile din acest an de aproximativ 10,6 miliarde de metri cubi de gaz până pe 21 noiembrie.

Luo de la Rystad a estimat că va dura cel puţin trei până la patru ani pentru a construi noua infrastructură costisitoare necesară.

”Chiar dacă ar putea fi construită o nouă conductă, atunci cine va cumpăra acele gaze?” a întrebat el.

Alţii consideră că vor fi găsiţi cumpărători.

O sursă din monopolul rusesc de export de gaze Gazprom a spus că se crede că hub-ul va facilita vânzările.

Nu vor fi gaze ruseşti, ci gaz edin hub”, a spus sursa, care nu a dorit să fie numită din cauza sensibilităţii problemei.

O sursă comercială din Europa a declarat că China, care a depăşit Japonia pentru a deveni cel mai mare importator mondial de gaze naturale lichefiate (GNL) în 2021, revinde deja GNL rusesc, care nu a fost etichetat drept ”fabricat la Moscova”.

El a spus că este posibil ca cumpărătorilor din sudul şi estul Europei să nu le pese de unde provin GNL-urile.

Remarcând că Europa nu a impus un embargo asupra gazelor ruseşti, spre deosebire de petrol, Alexander Griaznov, director la S&P Global Ratings, a declarat că Europa ar putea fi dispusă să cumpere de la Moscova prin mediatori.

”Este puţin probabil ca Europa să dorească să încheie contracte directe cu Federaţia Rusă, iar cumpărarea de volume gratuite pe piaţa spot din Turcia va fi acceptabilă din punct de vedere politic”, a spus el, adăugând că va fi nevoie de timp şi bani pentru a înfiinţa hub-ul.

Alexei Grivaci, de la Fondul Naţional de Securitate Energetică, cu sediul la Moscova, a declarat că hub-ul prezintă oportunităţi de tranzacţionare.

”Dacă hub-ul ar începe să funcţioneze, s-ar deschide posibilităţi uriaşe pentru tot felul de operaţiuni de swap”, a spus el.