Înaintea lui Charles al III-lea, alţi doi regi cu numele Charles au trăit în secolul al XVII-lea. Destinele tragice

Ceilalţi doi regi care şi-au ales acest nume au trăit în secolul al XVII-lea.

Unul dintre ei a fost executat, iar celălalt a fugit din Regat, după care s-a întors şi a murit acolo la vârsta de 54 de ani.

Regina Elisabeta a II-a a murit joi, la vârsta de 96 de ani.

 Charles I a avut o domnie marcată de un conflct cu Parlamentul şi un război civil care a condus la o revoluţie.

Regele a fost executat, iar monarhia a fost abolită.

Fiind un membru al dinastiei Stuart, el a urcat pe tron în 1625 şi a domnit în mod autoritarist în Anglia, Scoţia şi Irlanda.

Citește și

Semnul observat de un medic la Regina Elisabeta care ar fi arătat că mai avea câteva zile de trăit. FOTO

Parlamentul a încercat în mod constant să-i restrângă puterile, ceea ce a condus la un conflict cu monarhia, iar în 1642 la izbucnirea unui război civil.

Charles a fost învins în 1645, însă a refuzat să cedeze şi să accepte o monarhie constituţională.

El a fost judecat, condamnat şi executat pentru înaltă trădare, în 1649.

Monarhia a fost abolită atunci, iar Anglia a devenit o republică şi a fost condusă de către militarul şi politicianul Oliver Cromwell.

Monarhia a fost restabilită în 1660.

În pofida abolirii monarhiei în Anglia, după execuţia lui Charles I, fiul acestuia, care a fugit din ţară, a fost proclamat rege în Scoţia, în ianuarie 1651.

De teama unei invazii a forţelor republicane engleze, Charles al II-lea şi susţinătorii săi au invadat Anglia, un atac care a fost soldat cu înfrângerea, în Bătălia de la Worcester, în centrul ţării.

Charles al II-lea a reuşit să scape şi a fugit în Franţa.

Însă moartea lui Cromwell, în 1658, a condus la o criză, iar Charles al II-lea s-a întors în ţară şi a urcat pe tron în 1660. Aceasta este Restauraţia Stuart.

Acest rege libertin, care a avut numeroase amante, era „spiritual şi bun, recunoscător, generos şi, în mare, simpatic”, scrie istoricul Antonia Fraser.

În domnia sa, colonizarea şi comerţul cu India, Indiile Orientale şi America au cunoscut o ascensiune.

El a înfruntat două crize profunde - ciuma neagră (”moartea neagră”) în 1665, şi marele incendiu de la Londra, un an mai târziu.

Charles al II-lea a fost ţinta unui atentat la 2 februarie 1685 şi a murit la vârsta de 54 de ani, patru ani mai târziu, în pofida, sau din cauza tratamentelor care i-au fost administrate - sângerare, purificare şi ventuze.