A aflat că are cancer și că mai are câteva luni de trăit. A mai supraviețuit 30 de ani după ce a ajuns într-o „zonă albastră”

Moraitis, care își petrecuse cea mai mare parte a vieții de adult trăind în suburbiile din New York și Florida, începea să aibă probleme cu respirația și nu mai putea să termine o zi de muncă așa cum obișnuia.

Avea cancer pulmonar în fază terminală.

Așa că, tatăl grec a trei copii a decis să se mute înapoi în țara sa natală, pe insula mediteraneană izolată Ikaria, împreună cu soția sa Elpiniki. Nu a vrut ca familia sa să fie împovărată cu miile de dolari pe care știa că le-ar costa o înmormântare americană.

„Lăsați-mă să fiu înmormântat alături de familia mea, lângă mare, și unde le va costa pe rudele mele doar câteva sute de dolari”, s-a gândit el.

Dar în Ikaria, insula grecească aflată la jumătatea distanței dintre Atena și Turcia, s-a întâmplat ceva remarcabil. Moraitis nu a știut la momentul respectiv, dar se întorcea într-un loc unic și izolat, o insulă unde oamenii trăiesc în mod obișnuit peste 100 de ani. El intrase într-o „zonă albastră”.

„Cred că am uitat să mor”

Încet, a început să se miște. Respira aerul proaspăt, admira apa limpede și albastră, bea vin, și-a reluat legătura cu vechi prieteni, apoi a decis să se apuce și de grădinărit.

În cele din urmă, a început să planteze viță de vie pentru o podgorie în curtea din spate. Recunoștea că nu va mai fi prin preajmă pentru a se bucura de vin în momentul în care plantele vor fi gata de recoltare, dar cel puțin soția sa va avea vița de vie ca un mod tangibil de a-și aminti de el, scrie Business Insider.

Trei decenii mai târziu, el încă cultiva tot felul de fructe și legume, inclusiv struguri pentru vin și măsline pentru ulei, pe proprietatea familiei sale, când autorul și expertul în longevitate Dan Buettner a vizitat Ikaria pentru a afla câte ceva despre trucurile de longevitate ale insulei.

„L-am întrebat: 'Care este secretul tău?'”. a spus Buettner, în noul documentar „Trăiește până la 100 de ani: secretele Zonelor Albastre”. „El a cam ridicat din umeri și a spus: 'Nu știu! Cred că pur și simplu am uitat să mor'”.

Zona în care locuiești poate avea un impact asupra longevității tale

Nu putem ști cu siguranță ce s-a întâmplat cu Moraitis, de ce a trăit încă trei decenii după ce a fost diagnosticat cu cancer pulmonar în fază terminală. Este posibil ca Moraitis să fi avut unele calități genetice unice pe care așa-numiții „SuperAger” le prezintă adesea, care îi pot proteja de boli precum cancerul.

Dar, Buettner bănuiește că există, probabil, și o componentă majoră a longevității noastre care nu ține de cine suntem în interior, ci mai degrabă de ceea ce ne înconjoară - oamenii, plantele, aerul, stilul de viață. Un studiu des citat, realizat pe gemeni danezi, sugerează că genetica este responsabilă doar pentru aproximativ 20-25% din longevitatea noastră.

„Nu a făcut nimic în mod conștient pentru a încerca să devină mai sănătos”, a spus Buettner. „Tot ce a făcut a fost să-și schimbe mediul înconjurător”.

Buettner a încercat chiar să reproiecteze un stil de viață de tip Ikarian Blue Zones în SUA, cu un succes decent. Începând cu micul oraș Albert Lea, Minnesota, în 2009, în proiectele sale „Blue Zones” colaborează cu orașele pentru a crea mai multe oportunități pentru ca oamenii din SUA să se mute și să trăiască așa cum o fac centenarii din cele cinci „Zone Albastre” ale lumii.

Proiectele includ mai multe oportunități de mers pe jos și de exerciții fizice, îmbunătățirea trotuarelor și construirea de piste pentru biciclete, precum și oferirea de opțiuni de masă mai sănătoase, bazate pe plante, mai accesibile în magazinele alimentare și restaurante, și oferirea de oportunități pentru ca oamenii să se conecteze cu scopul lor, prin voluntariat, grupuri de mers pe jos, grădinărit sau pictură murală.

„Sunt un mare credincios - dacă ești supraponderal și nesănătos în America, probabil că nu este vina ta”, a declarat Buettner, care a lansat o nouă carte. „Cred că suntem în mare parte victime ale mediului nostru”.

Moraitis a trăit cu un scop până la sfârșit

Pentru Moraitis, mediul în care a trăit l-a făcut să urce pe o scară pentru a culege măsline și a recolta struguri până la sfârșitul vieții sale.

„Încă mai beau vin și muncesc”, a declarat Moraitis pentru BBC la începutul anului 2013, cu doar câteva săptămâni înainte de a muri, la 98 de ani. „Nu sunt doctor, dar cred că vinul m-a ajutat. Nu am făcut nimic altceva, în afară de a mânca mâncare pură, vin pur, ierburi pure”.

Treburile zilnice îi dădeau un scop. Dacă voia să gătească cu ulei de măsline sau să îl stropească pe salate, trebuia să iasă afară și să ia măslinele pentru a le presa.

„Ușor sau nu, greu! Trebuie să o fac”, spunea el râzând.