Drama unei ambulanțiere din Olanda: Și-a găsit fiul mort în accidentul la care intervenea
Tragedia s-a produs noaptea, pe 21 noiembrie 2015. Annemiek Valent (51 de ani) lucra în tura de noapte la serviciul de ambulanță din Amsterdam, alături de o colegă. A fost o noapte destul de liniștită. Intervine doar la un incendiu într-o locuință, fără victime și pentru ajuta o femeie fugită de acasă din cauză că era bătută de bărbat.
Însă la ora 4:13 a primit un alt tip de notificare: „Mașină izbită de copac și în flăcări, cu victime necunoscute.”
„Atunci știi că este grav. Un copac este întotdeauna fatal”, a spus Annemiek.
Ambulanțiera a condus cu viteză maximă spre locul accidentului, așa cum a făcut-o la fiecare incident la care a intervenit în 14 ani.
Acolo găsește o mașină complet distrusă. Însă această intervenție avea să fie una diferită. Annemiek a recunoscut imediat luneta autoturismului.
Ea și-a adus aminte discuția pe care a avut-o cu colega ei, în acel moment.
- Cred că aceasta este mașina fostului meu soț. - Sunt multe mașini de tipul acesta. - Dar nu cu numărul 86 pe plăcuța de înmatriculare.
Annemiek însuși a condus acea mașină ani de zile, înainte să se despartă de bărbatul cu care a făcut doi copii.
„Scaunul șoferului era literalmente pe bancheta din spate, iar tabloul de bord era la jumătatea mașinii. Cred că a fost o lovitură destul de puternică”, a spus Annemiek.
Înauntru era doar o singură persoană, care decedase în urma impactului.
Annemiek i-a cerut unui ofițer să afle a cuit este mașina și a evitat să se uite dacă îl poate vedea pe șofer. A plecat să verifice în jur dacă mai există vreo altă victimă.
În scurt timp a primit vestea pe care nu și-o dorea: ofițerul a confirmat că mașina îi aparține fostului ei soț.
„Am fugit și am urlat peste stradă. Nu, nu, nu. Nu. Nu. Nu, nu, nu, nu, nu. Acest lucru nu este posibil”, și-a amintit ea.
În acel moment, ea era convinsă că în epava mașinii se află fostul ei soț. „Îmi amintesc că m-am gândit: cum să le spun asta copiilor? Gian va veni să locuiască din nou cu mine. Tocmai se mutase cu tatăl lui de două săptămâni”.
Annemiek a luat atunci telefonul și - fără să își poată explica de ce - a apelat numărul fostului său soț. Bărbatul a răspuns imediat și a urmat o conversație scurtă.
- Mașina este la ușă? - Nu! - Copiii sunt cu tine? - Gian nu este aici.
„Mi-am smuls părul. Am țipat și credeam că o iau razna. Tremuram, nu mă mai țineau picioarele. Aveam un singur gând: copilul meu!”, a mai povestit femeia.
Annemiek este pusă în ambulanță de către colega ei și dusă la spital: „Nu l-am văzut pe Gian în acea mașină și acum mi se pare de neînțeles că am plecat în timp ce fiul meu era încă în epavă. Dar nu faci lucrurile în mod conștient într-un astfel de moment. Nu am mai făcut nimic conștient, nu mi-aș fi putut imagina niciodată că îmi voi găsi propriul copil așa, în timpul orelor de lucru. Nu ai cum să-ți imaginezi așa ceva. Și când se întâmplă, nu crezi. Aceasta era meseria mea, știam de ce eram eu acolo, dar copilul meu nu ar trebui să fie aici. Copilul meu ar trebui să fie în siguranță, în patul lui”, a mai spus ea.
Se pare că Gian, fiul ei, plecase cu mașina în jurul orei 3 dimineața și se îndrepta înapoi spre casă când a avut loc accidentul.
Tragedia a măcinat-o pe Annemiek săptămâni întregi. Nu își putea explica cum putea fiul ei să aibă acces la cheile mașinii, din moment ce nu avea permis de conducere.
Ca să găsească răspunsuri, i-a căutat băiatului său în telefon. A descoperit că îi ceruse de mai multe ori tatălui său să împrumute mașina, iar de fiecare dată bărbatul a fost de acord. Annemiek s-a aprins când a aflat acest lucru.
Annemiek a fost diagnosticat cu stres post-traumatic și a început să meargă la psiholog.
„Asta m-a șocat, dar avea și sens. A trebuit să încep de la zero. Făcusem deja un pas pe care psihologul meu, pe care l-am primit de la serviciu, l-a sugerat după câteva săptămâni. Că ar putea fi bine dacă aș scoate uniforma din dulapul meu și să o duc acasă să o pun în coșul de rufe murdare. Am simțit că trebuie să urc Pirineii”, și-a amintit ea.
A început să își revină, iar după șase luni a revenit la muncă, la serviciul de ambulanță. Părea că începe să își refacă viața, când, într-o seară, s-a trezit cu doi polițiști la ușă: au anunțat-o că fostul ei soț a murit după ce a intrat cu mașina într-un copac.
„Aceasta este o glumă bolnavă”, le-a spus ea ofițerilor. Însă polițiștii, împietriți și ei, i-au confirmat că vestea este cât se poate de reală.
O altă identificare de cadavru. Un nou sicriu. Aceleași servicii funerare și o nouă înmormântare. Singurul lucru diferit: zvonurile că bărbatul s-ar fi sinucis.
„Suntem convinși că nu a fost așa. Nu a lăsat nimic în urmă, era doar o listă de cumpărături pe tejghea. Nu era nimic care să indice că plănuia așa ceva”, a spus Annemiek.
A rămas doar ea și cu fiul ei, care acum are 21 de ani.
Annemiek a scris o carte despre experiența ei, pe care a lansat-o săptămâna aceasta.
"Cu povestea mea, vreau să le arăt oamenilor că, cu tratamentul potrivit, poți relua viața. Am scăpat de PTSD. Voi fi întotdeauna o mamă care trebuie să-i fie dor de fiul ei”, a spus ea.