Două pistoale ale lui Napoleon I, folosite pentru a încerca să se sinucidă, în licitaţie la Paris. Cât valorează | VIDEO
Vândute în preţioasa lor cutie de lemn (lemn de nuc, abanos, catifea verde brodată cu aur etc.) şi cu accesoriile lor, „aceste două pistoale cu percuţie, încrustate cu aur şi argint şi reprezentând profilul împăratului, sunt estimate la 1,2 milioane-1,5 milioane de euro", a declarat expertul Jean-Pierre Osenat pentru AFP.
Napoleon „le-a comandat special armurierului Louis Marin Gosset, care lucra la fabrica de la Versailles. Unul are un butoi octogonal mai scurt decât celălalt", a explicat el.
Acestea fac parte din evenimentele istorice franceze care au precedat şi urmat primei abdicări a împăratului la începutul lunii aprilie 1814 şi sunt legate de tentativa de sinucidere a lui Napoleon I la Fontainebleau, lângă Paris, în noaptea de 12 spre 13 aprilie.
„După înfrângerea campaniei franceze, Napoleon era complet deprimat şi a vrut să se sinucidă cu aceste arme, dar marele său avocat Caulaincourt (Armand Augustin Louis, marchiz de Caulaincourt, duce de Vicence, 1773-1827) a îndepărtat praful de puşcă. Napoleon a luat apoi nişte otravă, dar a vomitat-o şi nu a murit", spune Osenat.
"Împăratul a dăruit apoi cele două pistoale şi o sabie lui Caulaincourt în amintirea loialităţii sale în acele zile negre. De atunci, acestea au rămas în familia sa, care a decis să se despartă de ele", a spus expertul.
El a subliniat „marea valoare artistică şi istorică a acestui suvenir napoleonian, căutat în întreaga lume" şi a amintit că, în noiembrie, celebrul bicorn negru cu cocarda sa albastră, albă şi roşie a fost vândut pentru 1,932 milioane de euro (inclusiv costurile), un record mondial.
Învins după mai mult de zece ani de război care au adus foc şi sânge în Europa, Napoleon I a părăsit puterea printr-o primă abdicare în 1814. În schimb, i s-a promis suveranitatea asupra insulei Elba, un principat italian situat în Corsica.
Această înfrângere a inaugurat perioada celor „O sută de zile", care a culminat cu înfrângerea sa finală la Waterloo, marcând a doua sa abdicare în iunie 1815 şi exilul său pe insula Sfânta Elena, unde a murit în mai 1821.