Cum arată un sat din prima linie a frontului din Ucraina, lipsit de electricitate de la începutul războiului

Acolo unde au avut de unde, şi cu ce, locuitorii şi-au cumpărat generatoare, însă vuietul în care trăiesc este înfiorător. Echipa Ştirilor ProTv a filmat într-un sat din prima linie a frontului, lipsit de electricitate de un an încoace.

Pentru câteva secunde, mâinile unui soldat ucrainean au înlocuit mitraliera cu clapele unui pian. Imaginile sunt de la începutul războiului, din casa de cultură din satul Posad-Pokrovske. }nainte de începutul războiului aveau loc spectacole în fiecare săptămână. A început războiul şi a fost bombardată continuu.

Soldaţii ucraineni s-au adăpostit la subsol. Era 3 martie 2022. Pe un perete, vedem steagul galben albastru.

În timp ce filmam în casa de cultură, s-a declanşat o alertă de raid aerian, semn că în zona are loc un nou atac.

Localitatea se află la aproape 40 de kilometri de Herson. De aici forţele ucrainene, au rezistat invaziei ruse, dar satul a fost distrus în întregime, de bombardamente. Mulţi şi-au pierdut viaţa. Această tânără curajoasă a ajutat la evacuarea copiilor din grădiniţă din sat.

Femeie: ”Ruşii ştiau că acolo sunt oamenii şi au început să tragă unde eram ascunşi. Noi am luat maşinile din sat, am scris pe ele copii şi am început să plecăm din sat cine, cum putea. Şi când am plecat, au tras cu rachetele. Omul care ne-a scos pe el l-au rănit. Şi un copil mic a fost omorât. L-a lovit o schijă şi a fost înmormântat pe marginea drumului”.

Un om izbucneşte în lacrimi când retrăieşte acel moment. Suferinţa este acasă, în fiecare curte. Locuinţa unei femei a fost distrusă de bombardamente, în timp ce se ascundea în beci. 26 de zile au stat în subsol până când a reuşit să fugă din sat. Vecinul lor, un bătrân care stătea singur, a fost omorât de schije. L-au îngropat în curte.

Un alt bătrân a rămas în sat, sub ploaia de rachete pentru că nu a avut unde să se ducă.

Bătrân: "Opt luni nu am ieşit din subsolul ăsta. Nu puteam să ies nici la toaletă. Am fost rănit şi soldaţii m-au îngrijit am rezervă de apă acolo."

Toate cele o mie de case din sat au fost distruse, parţial sau total. Oamenii nu au nici acum electricitate sau încălzire. Îşi încarcă telefoanele sau beau un ceai fierbinte într-un fost magazin, unde există un generator, donat de români. De altfel, trăiesc din ajutoare umanitare pentru că mulţi nu mai au unde să muncească. Nu pot lucra nici câmpurile pentru că sunt minate. Aşteaptă containere să aibă unde locui, în condiţii decente.

Războiul îl simţi în toată Ucraina. Mai ales când vine vorba de infrastructură, care este ţinta atacurilor ruşilor. De exemplu, în oraşul Odesa, aflat la distanţă de aproape patru ore de acest sat, electricitatea se întrerupe constant, iar întreaga localitate trece pe generatoare, acolo unde există.