Ce presupune funcția de secretar general al NATO, poziția râvnită de Klaus Iohannis
Este responsabil de coordonarea procesului de consultări şi de luare a deciziilor în cadrul Alianţei Nord-Atlantice, precum şi de a se asigura de implementarea deciziilor adoptate.
În calitate de secretar general, conduce toate reuniunile comitetelor importante, este responsabil pentru conducerea discuţiilor, de facilitatea procesului de luare a deciziilor. Este principalul purtător de cuvânt al Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord. Secretarul general conduce corpul funcţionarilor internaţionali, format din angajaţi civili care lucrează pentru sprijinirea directă sau indirectă a activităţii secretarului general.
Una dintre principalele atribuţii este conducerea lucrărilor Consiliului Nord-Atlantic, principalul organism decizional al organizaţiei, precum şi a altor structuri importante pentru funcţionarea NATO. Printre aceste comitete importante se numără Grupul de Planificare Nucleară, Consiliul NATO-Rusia, Consiliul NATO-Ucraina, Parteneriatul Euro-Atlantic, Comisia NATO-Georgia.
În plus, pe lângă rolul de lider civil al Alianţei, secretarul general are autoritatea de a propune teme de discuţii şi de sprijin în cazul unor dispute între statele membre. Acţionează asemenea unui mediator decizional, conduce şi ghidează procesul de obţinere a consensului şi de luare a deciziilor la nivelul Alianţei. Pentru buna funcţionare a procesului decizional al Alianţei, secretarul general menţine legături directe cu şefii de stat sau de guvern, cu miniştrii de externe şi ai apărării din statele membre şi partenere ale Alianţei Nord-Atlantice. Realizează acest lucru prin vizite constante în statele NATO şi în cele partenere, dar şi prin întâlniri bilaterale cu oficiali de rang înalt când aceştia vizitează sediul Alianţei Nord-Atlantice, potrivit https://www.nato.int.
Prin rolul său, secretarul general al NATO exercită un anumit tip de influenţă asupra procesului decizional, respectând în acelaşi timp principiul fundamental în ceea ce priveşte autoritatea de luare a deciziilor ce revine doar guvernelor statelor membre ale organizaţiei.
Secretarul general este purtătorul de cuvânt principal al Alianţei Nord-Atlantice şi reprezintă organizaţia în public în numele statelor membre, reflectând poziţiile comune asupra chestiunilor politice. Reprezintă NATO în relaţia cu alte organizaţii internaţionale, cu mass-media şi cu publicul larg. Susţine în mod regulat conferinţe de presă şi participă la conferinţe sau prelegeri publice, ţine discursuri la forumuri regionale sau internaţionale. Deopotrivă, coordonează activitatea funcţionarilor din cadrul Staffului Internaţional, fiind conducătorul acestui segment civil al Alianţei.
În activitatea sa, secretarul general este sprijinit direct de Biroul Privat şi de un secretar general adjunct, care are rolul de a asista secretarul general în activitatea sa sau chiar de a-l înlocui în absenţă. Secretarul general adjunct este, de asemenea, preşedinte al unor comitete, grupuri ad-hoc şi grupuri de lucru. Întreg Stafful Internaţional de la sediul NATO din Bruxelles sprijină direct sau indirect activitatea secretarului general.
Secretarul general este o figură politică experimentată dintr-un stat membru al Alianţei Nord-Atlantice, fiind propus de un stat membru pentru un mandat de patru ani. Procesul de selecţie este derulat prin consultări diplomatice informale între statele membre, care propun candidaţi pentru acest post. Nu este luată nicio decizie până când nu este obţinut consensul între statele membre asupra unui candidat. La finalul mandatului de secretar general, titularului i se poate propune prelungirea şederii în această funcţie. În mod tradiţional, la nivelul Alianţei Nord-Atlantice, funcţia de secretar general este deţinută de o personalitate politică europeană de rang înalt din statele europene ale organizaţiei, în acelaşi timp postul de comandant SACEUR (Comandantul Forţelor Aliate din Europa) este deţinut un ofiţer de rang înalt american.
În februarie 1952, Consiliul Nord-Atlantic a adoptat decizia de înfiinţare a funcţiei de secretar general al NATO pentru gestionarea tuturor chestiunilor privind activitatea agenţiilor civile ale organizaţiei, de coordonare a funcţionarilor civili şi de sprijinire a Consiliului Nord-Atlantic. La 13 martie 1952, a fost desemnat primul secretar general al NATO, în persoana britanicului Lord Hastings Ismay, care a preluat funcţia la 4 aprilie 1952 şi a activat în acest post până în mai 1957. De la 1 octombrie 2014, postul de secretar general al NATO este deţinut de norvegianul Jens Stoltenberg, iar din octombrie 2019 secretar general adjunct al Alianţei Nord-Atlantice este Mircea Geoană, indică www.nato.int. În momentul încheierii mandatului actualului secretar general, secretarul general adjunct îşi încheie şi el mandatul.