Ce a dezvăluit o tomografie făcută mumiei unui faraon egiptean. FOTO
Galerie foto
Analiza CT a dezvăluit noi răni faciale suferite de faraon, pe care îmbălsămătorii au încercat să le disimuleze. Faraonul avea o uriaşă tăietură pe frunte, tăieturi în jurul ochilor şi obrajilor, precum şi o rană produsă prin înjunghiere la baza craniului, vârful armei folosite ajungând până la creier. Atacatorii, se pare, au reuşit să-l înconjoare pe faraonul înfrânt şi loviturile au venit asupra sa din toate părţile.
"Acest lucru sugerează faptul că faraonul Seqenenre se afla chiar în prima linie, alături de soldaţii săi, riscându-şi viaţa pentru a elibera Egiptul," a declarat coordonatoarea acestui studiu, Sahar Saleem, profesoară de radiologie la Universitatea din Cairo.
Războiul pentru hipopotami
Seqenenre Taa al II-lea (numit de unele surse şi Seqenenre Tao al II-lea) a fost conducătorul Egiptului de Sud între anii 1558 î.Hr şi 1553 î.Hr., perioadă în care Egiptul era parţial ocupat de hicsoşi (populaţie care provenea, probabil, din spaţiul Levantului). Hicsoşii controlau direct nordul Egiptului şi percepeau un tribut de la partea sudică a regatului egiptean. Conform unor înscrisuri descoperite pe papirusuri din epocă, Seqenenre Taa al II-lea s-a ridicat împotriva ocupaţiei străine după ce a primit o plângere de la regele hicsoşilor, care era deranjat de zgomotul pe care îl făceau hipopotamii dintr-un iaz sacru din Theba. Regele locuia însă în oraşul capitală Avaris, aflat la 644 de kilometri distanţă de Theba. Pe baza acestui pretext, regele hicsoşilor i-a cerut lui Seqenenre Taa să distrugă iazul sacru - o gravă insultă pentru egipteni.
Această insultă ar fi fost motivul pentru care cele două forţe armate au ajuns să se confrunte pe câmpul de luptă. Un text descoperit pe o tăbliţă din piatră la Theba arată că şi fiul cel mare şi succesorul direct al lui Seqenenre Taa al II-lea, Kamose, a murit, de asemenea, în lupta împotriva hicsoşilor.
Până acum nu s-a ştiut care a fost soarta acestui faraon, deşi mumia lui a fost descoperită încă din 1886. Arheologii au observat leziunile produse asupra craniului şi au speculat că faraonul a murit în luptă sau că ar fi fost victima unui asasinat politic. Arheologii din secolul al XIX-lea care au găsit mumia au raportat că în momentul în care au început să-i scoată bandajele au sesizat un miros pestilenţial care se degaja din mumie, un indiciu că probabil procesul de îmbălsămare a fost făcut în grabă, chiar pe câmpul de luptă.
În cadrul noului studiu, experţii au creat o imagine 3D a mumiei faraonului. Rămăşiţele faraonului nu s-au păstrat în bune condiţii - numeroase oase sunt separate din articulaţii, iar capul este detaşat de restul corpului, conform Agerpres, care citează Live Science.
Moarte violentă
Leziunile produse asupra craniului spun povestea unei morţi brutale. Faraonul avea o tăietură de şapte centimetri lungime în zona frunţii, care a fost produsă de lovitura unei săbii sau a unui topor venită de deasupra sa. Această rană ar fi putut fi cauza morţii. O altă lovitură potenţial fatală a fost aplicată peste ochiul drept al faraonului. Această tăietură are lungimea de 3,2 cm şi a rezultat în urma unei lovituri de topor venită din partea dreaptă, de deasupra faraonului (probabil când acesta se afla deja la pământ). Mai multe lovituri din zona nasului, a ochiului drept şi a obrazului drept au fost aplicate cu mânerul unor topoare sau cu alte obiecte contondente, dar neascuţite. Acea ploaie de lovituri a venit tot dinspre partea dreaptă şi de deasupra corpului faraonului.
Faraonul a primit şi o lovitură de sabie sau de topor din faţă, asupra părţii stângi a chipului. Din stânga, o altă armă, probabil o suliţă, a fost folosită pentru a-i penetra baza craniului, lăsând în urmă o leziune de 3,5 cm.
Primii arheologi care au examinat mumia au raportat o mare parte din aceste leziuni, dar Saleem şi colegul ei, celebrul egiptolog Zahi Hawass, au descoperit un nou set de fracturi şi leziuni craniene acoperite de material folosit în îmbălsămare. Concentrate pe partea dreaptă a craniului, aceste leziuni au fost cauzate de lovituri cu un pumnal şi cu un obiect bont şi greu, probabil coada unui topor.
Mâinile mumiei erau flexate şi încleştate, dar nu au fost identificate leziuni defensive pe antebraţe, ceea ce i-a făcut pe cercetători să speculeze că faraonul ar fi avut mâinile legate când a murit. El ar fi putut fi capturat pe câmpul de luptă şi apoi executat de mai mulţi atacatori.
Deşi arheologii au descoperit, de-a lungul timpului, mai multe mumii ale unor faraoni care au suferit morţi violente, niciunul dintre acei faraoni nu a murit pe câmpul de luptă, aşa cum s-a întâmplat cu Seqenenre Taa al II-lea, conform lui Saleem. Spre exemplu, Ramses al III-lea a avut gâtul tăiat în urma unui asasinat politic. Alte dovezi istorice arată că Ramses al II-lea şi Tutmes al III-lea au participat la lupte, dar pe mumiile lor nu există urme de leziuni.
Chiar dacă Seqenenre Taa al II-lea şi-a pierdut viaţa în luptă, succesorii lui au câştigat până la urmă războiul cu hicsoşii. După moartea moştenitorului tronului, Kamose, consoarta lui Seqenenre Taa al II-lea, Ahhotep I, a preluat probabil atribuţiile regenţei, continuând rebeliunea împotriva ocupanţilor. Ahmose I, fiul lui Seqenenre Taa al II-lea şi al lui Ahhotep I, a preluat în cele din urmă puterea şi a reuşit să îi alunge pe hicsoşi. Ahmose I a reuşit apoi să unifice Egiptul şi domnia lui reprezintă începutul Noului Regat, perioada de apogeu a Egiptului Antic, între secolele al XVI-lea î.Hr. şi al XI-lea î.Hr.