Analiză: De ce marile puteri ale lumii nu pot opri vărsarea de sânge din Orientul Mijlociu

Negocierile „stop-and-start” între Israel și Hamas pentru a pune capăt luptelor din Gaza, împinse de Statele Unite, au fost descrise în mod repetat de administrația Biden ca fiind pe punctul de a se concretiza, dar aproape de fiecare dată eu eșuat, scrie New York Times. 

Actuala încercare condusă de Occident de a evita un război pe scară largă israelian-Hezbollah în Liban echivalează cu o luptă pentru a evita dezastrul.

Șansele sale de succes par profund incerte după uciderea israeliană a lui Hassan Nasrallah, liderul de multă vreme al Hezbollah, vineri.

„Există mai multe capacități în mai multe mâini într-o lume în care forțele centrifuge sunt mult mai puternice decât cele centralizatoare”, a spus Richard Haass, președintele emerit al Consiliului pentru Relații Externe, citat de New York Times.

„Orientul Mijlociu este principalul studiu de caz al acestei fragmentări periculoase.”

Uciderea lui Nasrallah, liderul Hezbollah de peste trei decenii și omul care a transformat organizația șiită într-una dintre cele mai puternice forțe paramilitare din lume, lasă un vid pentru care Hezbollah-ul va avea nevoie de timp pentru a-l umple

Este o lovitură majoră pentru Iran, principalul susținător al Hezbollah-ului, care ar putea chiar să destabilizați Republica Islamică. Dacă războiul la scară largă va veni în Liban rămâne neclar.

Capacitatea Americii de a influența Iranul, dușmanul său implacabil de zeci de ani și reprezentanții Iranului precum Hezbollah este marginală.

Desemnate ca organizații teroriste la Washington, Hamas și Hezbollah există efectiv dincolo de întinderea diplomației americane.

Statele Unite au o influență durabilă asupra Israelului, în special sub formă de ajutor militar care a implicat un pachet de 15 miliarde de dolari semnat în acest an de președintele Biden.

Dar o alianță fermă cu Israelul construită în jurul considerațiilor politice strategice și interne, precum și a valorilor comune a două democrații, înseamnă aproape sigur că Washingtonul nu va amenința niciodată că va tăia - darămite să întrerupă - fluxul de arme, mai spune sursa citată.

Alte puteri au fost în esență privitori pe măsură ce vărsarea de sânge s-a răspândit. China, un importator major de petrol iranian și un susținător major al oricărui lucru care ar putea slăbi ordinea mondială condusă de americani care a apărut din ruine în 1945, are puțin interes să îmbrace mantia de pacificator.

Rusia are, de asemenea, puțină înclinație de a fi de ajutor, mai ales în ajunul alegerilor din 5 noiembrie din Statele Unite. Bazat pe Iran pentru tehnologia de apărare și drone în războiul său insolubil din Ucraina, nu este mai puțin entuziasmat decât China de orice semne de declin american sau de orice oportunitate de a bloca America într-un mocir din Orientul Mijlociu.