„Poți parca oriunde.” Care este orașul exemplu din lume pentru infrastructura impresionantă de piste pentru bicicliști

Orașul este un model pe glob pentru siguranța pistelor, iar olandezii au acum cea mai mare parcare subterană pentru biciclete din lume.

O alta a fost construită la nouă metri sub apă, tot pentru vehiculele cu două roți. „Inspectorul PRO” a mers în Amsterdam și vă prezintă modelul de succes olandez.

Am poposit în Amsterdam, acolo unde 63% dintre locuitori folosesc bicicleta zi de zi ca mijloc de transport.

Orașul este un exemplu în întreaga lume pentru mobilitate urbană și infrastructura impresionantă de piste pentru ciclism.

Citește și

Ninsori abundente în Amsterdam. Peste 100 de zboruri au fost anulate

Siguranța oamenilor este prioritara așa că, pe majoritatea străzilor, liniile pentru autovehiculele pe două roți sunt separate de traficul auto. Peste tot, însă, unde mășinile trebuie să împartă drumul cu bicicliștii, viteza este restricționata la 30 de kilometri pe oră.

Olandezii au o vorbă: „Nu sunt făcuți din zahăr, așa că ploia nu îi poate topi.” De aceea, îi vedem mergând foarte mult pe bicicletă indiferent de vreme.

În întreagă țară există mai multe biciclete decât oameni. Toată țara, are peste 35.000 de kilometri de piste de biciclete. Este o rețea impresionantă.

Tânăr: „Străzile sunt aglomerate și nu poți să-ți foloseșți mașina. Așa că, să te deplasezi cu bicicleta e mult mai ușor și poți parca oriunde.”

Olanda este într-adevăr locul unde toată lumea merge pe două roți, indiferent de poziția socială.

Faceți cunoștință cu Michiel Beers și Chris de Veer. Deși ambii au funcții importante în instituțiile statului, nu le cade rangul și li se pare absolut firesc să meargă cu bicicleta la serviciu.

Michiel este designer de spațiu urban și mobilitate, în Primăria din Amsterdam.

Reporter: „Cum te deplasezi? Michiel: Cel mai mult pe bicicleta. Sunt din Amsterdam 100%.”

Iar Chris are o funcție care în România nici nu există: manager al departamentului de inovație în mobilitate urbană, în Provincia de Nord a Olandei. O instituție pe care am putea să o comparăm cu Consiliile Județeane de la noi.

Chris: „Nu folosesc mașina. Nu am mașină. Reporter: Nu ai mașină? Chris: Nu! Reporter: Deci, ai viață fără mașină? Chris: Este foarte simplu să ai o viață fără mașină.”

În Olanda, da!

Numai în Amsterdam există 513 kilometri, de piste pentru biciclete, separate de traficul rutier. Aproximativ cât distanța de la Bucureșți la Timișoara.

La aceștia, se adaugă încă 254 de kilometri, pe care bicicliștii îi împart armonios cu mașinile. Prin comparație, vă spunem că Bucureștiul are doar 32 de kilometri. Și aceștia întrerupți. Adică, nu poți parcurge distanțe mari pe două roți, că-n Amsterdam.

Reporter: „Cum de nu îți este greu să-ți foloseșți bicicleta când plouă, de exemplu. Michiel: Oooo… E o întrebare foarte bună, pentru că aici plouă cam des și este și frig. Am haine pentru a mă proteja de ploaie. Reporter: În rucsac, ai haine de ploaie? Michiel: Da. Am.”

Michiel este cel care a gândit proiectul de limitare a vitezei în Amsterdam: de la 50, la 30 de kilometri, pe oră. Măsurile au fost luate că să-i protejeze pe biciclișți, întrucât aveau loc trei accidente grave în fiecare zi.

Schimbarea legislativă a intrat în vigoare luna trecută, după patru ani de dezbateri.

Reporter: „Ce se întâmplă dacă un șofer încalcă regula? Michiel: Nu avem măsuri pentru asta. Poliția are multe de făcut. Nu avem 3.000 de noi polițișți care să verifice viteza.”

Este o dovadă de civilizație. Fiecare a înțeles și respectă regulile. Datele arată că, în Olanda, sunt cu 20% mai multe biciclete, decât populația.

Așa că și autoritățile iau foarte în serios această provocare. Iar parcarea de biciclete din fața Gării Centrale este cea mai bună dovadă.

Chris ne-a condus acolo. La suprafață, nu se vede însă absolut nimic.

Reporter: „Unde este parcarea? Chris: Este chiar acolo, la colț. Este sub apă.”

Primăria și Căile Ferate Olandeze au construit unul dintre cele mai grandioase proiecte ale orașului: o parcare de biciclete aflată la nouă metri sub nivelul apei.

A costat 60 de milioane de euro și poate adăposti nu mai puțin de 8.000 de biciclete. În adânc, se coboară cu lifturi pietonale.

Ne-am amuzat și întristat, în același timp, atunci când am aflat cât le-a luat olandezilor să pună pe picioare o asemenea lucrare.

Chris: „Ne-a luat mult timp să o construim. Reporter: Mult timp? Chris: Da, cam trei ani pentru acest proiect, nu sunt foarte sigur.”

Proiectul a fost finalizat, de fapt, în 4 ani. În semn de recunoștință, Primăria din Amsterdam a surpins efortul inginerilor într-un video și l-a dat publicității cu următorul titlu: „Patru ani de muncă, în 60 de secunde”.

În imagini se vede cum constructorii au făcut întâi baraje și au pompat apoi cantitățile imense de apă din port.

Abia după ce locul s-a uscat complet, s-au apucat de treabă. La final, garajul a fost acoperit de apă, iar zona din fața Gării Centrale din Amsterdam și-a recăpatat imaginea inițială.

Vorbim, în ansamblu, de un întreg sistem de mobilitate urbană, bine gândit și bine calculat. Un model bun de urmat, care ne-ar ajuta să ne apropiem de civilizația și dezvoltarea din Vestul Europei.