Inspectorul PRO. Sulina, colțul de rai uitat în cel mai estic punct al UE. Nu există nici măcar dotări minime
Your browser doesn't support HTML5 video.
Numeroase proiecte europene, care ar putea relansa orașul, sunt întârziate până la limita pierderii finanțării. În urmă cu o sută de ani, la Sulina era sediul Comisiei Europene a Dunării de Jos. Iată ce a găsit acum Inspectorul PRO.
Ca să ajungi la Sulina, mergi pe şosea până la Tulcea. De aici, iei o ambarcaţiune. Vara, ai mai multe opţiuni.
O şalupă rapidă costa 50 de lei de persoană. După o oră de mers pe Dunăre, barca te lasă direct pe faleză. Nu există un port de ambarcaţiuni, aşa cum ar fi normal. S-a dovedit o misiune imposibilă, pentru toate administraţiile de până acum.
„Sunt multe de schimbat începând dintr-un capăt până în celălalt, clădiri renovate, drumuri, infrastructura. Enorm, din păcate, implicarea este destul de puţină" mărturisește un locuitor al zonei.
Sulina este singurul oraş din Deltă. Este aşezat între Dunăre şi Marea Neagră. O binecuvântare, aţi crede. Dacă am fi probabil în altă ţară. La noi, nu … O localitate la care se ajunge doar pe apă este condamnată la izolare şi sărăcie. Doar două luni pe an oraşul prinde viaţă.
Oamenii sunt mai calzi, mai primitori, consideră un turist.
Turiştii vin aici atraşi de ineditul locului. Se pot plimba cu barca prin Deltă şi pot mânca un borş de peşte, la adăpostul pescarilor.
Dar cea mai mare atracţie rămâne plaja marii care, la Sulina, se extinde natural. Curenţii aduc nisip fin din larg şi construiesc un tărâm nou. O pasarelă era în apă, acum zece ani.
Pe plaja din Sulina este loc pentru toată lumea. Găsim şi şezlonguri, e adevărat mult mai multe ca acum câţiva ani. Avem plaje sălbatice, cu nisip fin de pe care lipseşte aglomeraţia, chiar şi în plin sezon turistic."
„Plaja este semi virgină adică nu s-a pus nisip, nu s-a scos nisip, este superb, faţă de Mamaia, de Eforie, foarte frumos" spune altcineva.
Plaja din Sulina, fiind parte a rezervaţiei biosferei Deltei Dunării, nu se poate amenaja pe o distanţă de 150 de metri de la ultimul val. Aşadar, fără şezlonguri şi fără baruri pe nisip.
E o luptă pe care administraţia rezervaţiei o duce cu cei care fac aici comerţ, în afara legii. Ion Munteanu a fost guvernator până acum câteva zile, când a fost înlocuit din funcţie. Recunoaşte că şezlongurile au apărut totuşi de cel puţin zece ani.
Ion Munteanu: În fiecare an îi amendăm, ei rămân în continuare acolo, nu se mişcă de acolo, de niciun fel, împotriva unora am făcut anul trecut şi plângeri penale. Metode există dar ar trebui să le aplicăm cu alte instituţii pentru a-i scoate din zonă.”
Reporter: „Și aţi încercat metoda asta?
Ion Munteanu: „Nu, nu am încercat metoda asta, pentru că ar însemna ca populaţia să nu mai aibă unde să se ducă peste vară. E o dilemă din care încercăm să ieşim."
Ca să ajungi la plajă, trebuie să mergi trei kilometri din centrul oraşului. Cum microbuze sunt puţine, turiştii se bat pe cele câteva taxiuri. Explică unul din ei.
„-Un microbuz la trei ore, uite stau de două ore, nu a venit microbuzul. Taxiuri fără număr, uite nici nu apuci.
-Şi aşa e în fiecare zi?
-Da
-Şi cât vă ia până în oraş?
- 15-20 de lei.
- Şi dacă daţi aşa în fiecare zi?
-Păi dacă nu vine microbuzul..."
Câţiva cai, lăsaţi probabil liberi de localnici, sunt dezorientaţi de traficul neobişnuit de pe drumul către plajă. Şi el prins, de altfel, în dispute. O porţiune din drum se află în zona protejată şi nu poate fi asfaltata. Dar ar putea fi amenajată, cu nisip.
Șofer de taxi: „Uitaţi-vă ce situaţie este aici, în ce situaţie stăm!”
Reporter: Și în oraş am văzut că este la fel cu străzile.
Șofer de taxi: „Da, pe strada a 2-, a-5-a, a-6-, Vasluiul e mai frumos ca Sulina în ceea e priveşte drumurile, aşa ne chinuim, în situaţia asta."
În Sulina şi clădirile cu istorie zac în ruină. Peste tot vezi urmele a ceea ce a fost cândva un oraş cosmopolit. Pentru că la sfârşitului secolului 19, Sulina era sediul Comisiei Europene a Dunării de Jos. Vremuri înfloritoare în care avea 20.000 de locuitori. Şi nu ca acum când mai sunt trei mii.
Sulina are din 2020 un nou primar. Dan Nicolcenco dă vina pe fosta administraţie pentru tot ce nu s-a făcut. Are un nou proiect prin care, susţine el, va atrage turiştii în orăşelul aflat în cel mai estic punct din Uniunea Europeană. Cu jumătate de milion de euro, vrea să construiască un monument, după exemplul Capului Roca, din Portugalia.
Dan Nicolcenco, primar: „M-am interesat, m-am uitat şi eu de curiozitate ce se întâmplă în această localitate, nu are de arătat mare lucru, doar simplul fapt că este cel mai estic punct. În schimb, au ştiu să profite de acest lucru. ”
Reporter: E frumos un monument, dar credeţi că va atrage mai mulţi turişti?
Dan Nicolcenco: „Cel puţin străini, da.”
Reporter: Credeţi că vor fi turişti străini care vor veni la Sulina pentru acest monument?
Dan Nicolcenco: „Cu siguranţă că acest monument va fi marcat de prezenţa celor opt ambasadori”
Reporter: „Dar credeţi că va atrage şi turişti un monument?
Dan Nicolcenco: „Mă gândesc dacă Cabo del Roca atrage cu o piatră şi cu 2-3 înscrisuri şi cu o legitimaţie pe o fotografie, cred că da."
Vorbeşte în rest de proiectele propuse de fosta administraţie. Opt sunt cu fonduri europene, singura salvare a acestui oraş. Dar şase dintre ele nu sunt nici măcar începute, cu puţin timp înainte ca termenele limită asumate să expire. Cel mai important este modernizarea infrastructurii portuare, un proiect în valoare de 34 de milioane de euro, depus în 2015. După 6 ani se află încă în faza de aprobări. Iar la biblioteca orăşenească s-a greşit proiectul tehnic şi a fost reluată procedura. Ar fi trebuit să fie deja gata. Primarul susţine că termenul va fi prelungit, cu derogare de la Uniunea Europeană.
Oraşul supravieţuieşte aşadar dintr-un turism disperat, două luni pe an. Iar în timp ce noul primar visează la un monument, Sulina, declarată obiectiv de interes naţional încă din 2000, nu are nici măcar un spital. Cel mai apropiat se află la Tulcea. Transportul pe apă este scump şi dificil. Iar pescuitul comercial este în scădere. Pentru că şi pescarii sunt din ce în ce mai puţini, limitaţi de birocraţie şi de lipsa infrastructurii. Guvernanţii par să fi uitat de localnicii acestui colţ de lume. Care văd primii soarele … dar ultimii dreptatea.