Realitatea imersivă, tehnologie pusă la punct de doi români. Se folosește în filme și spoturi publicitare

Două minți agere au fuzionat pentru un start-up tech, prin care și-au propus să ducă la nivelul următor producția virtuală. Marius Moga și Sebastian Dobrincu, oameni cu meserii diferite, dar viziune și mai ales pasiune la unison, sunt implicați cu toată ființa lor în…realitatea virtuală imersivă.

Proiectul lui Marius și al lui Sebastian este printre puținele din lume care sondează conceptul de realitate virtuală imersivă.

Marius și Sebastian: „Noi gândim lucrul ăsta ca o continuare și o îmbunătățire a realității pe care o avem, nu doar o alternativă. Producția virtuală trebuie s-o vezi peste tot, pe desktop, pe telefon, pe televizor, oriunde ai fi văzut și înainte content video, doar că ne dorim să-ți placă mai mult cum arată și să-ți ofere un wow efect”.

O experiență imersivă este un fel de provocare a simțurilor - are misiunea de a ne transpune într-un alt loc sau într-o altă realitate. Într-un fel, ne ajută să călătorim în timp și spațiu, oriunde în lume sau...în afara ei. Iar când spunem în afara ei, ne referim atât la spațiu, cât și la un plan virtual, creat de programatori și graficieni.

Citește și

iLikeIT Cum îi poate ajuta realitatea augumentată pe pompieri și salvamontiști

Sebastian Dobrincu: „Cum a fost iPhone pentru tot ce înseamnă smartphone cred că așa este producția virtuală pentru industria de foto-video. Pentru că putem face și ședințe foto, dacă vrei să fii în Sahara, să pozezi acolo, nu mai este nevoie sa transpiri de 40 și ceva de grade pentru a obține fotografiile respective. Asta încercăm să facem, să aducem realitatea în prezent, cât mai repede.”

Cea mai recentă și probabil și reușită producție IREAL a strâns aproape 2 milioane de vizualizări pe Youtube în doar câteva zile și l-a trimis pe Sebastian Dobrincu pe Marte.

Marius și Sebastian: „La clipul lui Sebi am luat niște coloane din marmură. Am găsit doar două, dar am putut să le multiplicăm, să scanăm în mod digital și în clip apar mult mai multe coloane. Asta e un lucru pe care poți sa-l maximizezi.

Ne-am jucat și cu partea artistică, să vedem ce cadre arată cel mai bine, idei pe care putem să le implementăm, cum au fost cadrele cu metroul, de exemplu, sau cadrele în care alergam, mă plimbam prin deșert. Deci, este și parte de experimentare pe ceea ce tine de creativ.”

Lor li se datorează multe dintre evenimentele virtuale care au avut loc pe timp de pandemie.

Sebastian Dobrincu: „ Aici avem depozitul cu props-uri. Practic, ca să reușim să recreeăm toată magia asta într-un cadru virtual, ne folosim de butaforie, ne folosim de propsuri, fie că vorbim de stâlpi, de bănci.

De exemplu aici, dacă ne uităm pare ceva super ruginit, pare, dar treaba asta poate fi folosita într-un cadru virtual, dacă vrei să filmezi pe șantier, să zicem. Deși ai led-ul, ecranul din spate care recreează lumea, santerul respectiv, te folosești de astfel de obiecte, de butaforie, ca să recreezi sentimentul ca ești LIVE acolo, că interacționezi cu obiectele. Sunt detalii la care mulți nu se gândesc. Practic, asta este magia producțiilor virtuale, să combini tehnologia pe care am reușit s-o construim cu ecranele LED cu mici trucuri artistice ca sa recreezi o realitate.”

Ecranele LED pe care le folosesc pentru a obține această randare în timp real, uneori și la 120 de frame-uri pe secundă, au o distanță foarte mică între pixeli, aproape inexistentă. Un rol foarte important îl joacă sistemul de camera tracking - care poate fi montat pe orice fel de camera video. Asta înseamnă că operatorul are în permanență un mic asistent care îl ajută să vadă în timp real imaginea finală. De aici și diferența dintre o filmare similară pe chroma și una cu panouri LED.

Marius și Sebastian: „Chroma este bună în continuare. Își face treaba. Are use case-urile ei, dar noi credem că viitorul este cu montaje de genul ăsta. Pe lângă partea de preview în timp real, de exemplu, dacă vrei să filmezi un spot publicitar la o mașină pe chroma este greu să recreezi aceleași condiții de lumină, ai reflexia mașinii, unde se reflectă chroma, pe lângă alternativa de genul în care avem lumina reala din produsul final.”

De punctat este că și că tehnica și softul au fost folosite, pentru prima dată, în producția Disney "The Mandalorian".

S-a întâmplat la finalul lui 2019, la o scară, evident, mult mai mare. Și, mai ales, când pandemia ne era noțiune străină.

Totuși, elementele grafice din genul acesta de producții sunt folosite în industria de gaming de ani buni.

Iar tinerii care fac asta, în România, îmbină cunoștiințele de programare cu cele de grafică. Marius și Sebastian lucrează cu Tudor Gheorghe și George Cerchează, cunoscut sub numele de "Dangi"

George Cerchează: „Sunt lumi virtuale, în care pot să mișc obiecte, pot să creez obiecte noi, pot să le animez, fie manual, fie dinamic, când apăs pe un buton să explodeze toate pietrele, iar codul din spate trebuie sa-l fac ca să se întâmple design-ul.

Graficianul știe cum ar vrea să arate o scenă. Programatorul știe cum rulează tot, acolo în spate, dar intre ei există o prăpastie pe care o traduc eu pentru că știu cum este și în lumea programatorilor și în lumea artiștilor și le vorbesc amândurora pe limbajul lor.”

Provocarea lor presupune să dea viață, în mediu digital, lumii pe care și-o imaginează. Nu e ușor. Mulți sunt la bază dezvoltatori de jocuri sau specialiști în realitate augumentată. Totuși, fișa postului lor nu este încă scrisă - ceea ce fac acum poate fi descris drept pionierat absolut. Nu există școală sau pregătire specială. Ci doar multă creativitate.

Pentru concluzie, mergem tot la cei care au dezvoltat conceptul.

Marius și Sebastian: „Pandemia asta a accelerat de fapt niște descoperiri, dar care stăteau așa ascunse, și noi toți ziceam, da, sunt cool, poate o sa le folosim la un moment dat, și a venit pandemia și am zis că trebuie să la folosim. Beneficiile sunt mult mai mult decât a pansa puțin situația în care suntem și că avem partea de costuri care scad semnificativ”.

Sebastian Dobrincu: „Este o industrie noua. Este ca și cum ai căuta dezvoltatori, ingineri pe aplicații de telefon când abia a apărut iPhone-ul. Nu sunt mulți, sunt foarte puțini. Este încă o industrie foarte nișată. Sunt atât de puțini oameni care reușesc sa creeze tehnologia asta la nivel global în prezent, că ne cam știm toți.”