Ce este moda virtuală și cât costă o asemenea creație. Românii au făcut deja primii pași pe „podium”
Your browser doesn't support HTML5 video.
Da, da, chiar se întâmplă asta. Avem artiști grafici, români, care lucrează la asta. Vând pantaloni sau rochii cusute digital. Un fenomen tot mai prezent în lumea modei. Chiar și brand-urile de lux își lansează acum colecțiile în format virtual. Hainele nu mai sunt create doar pentru noi, ci și pentru personajele din jocuri, animații sau influenceri digitali.
Eliana Bogdan: „Am clienți din România. Am avut și din alte țări, câțiva.”
Iulia Ionescu: Și i-ai văzut apoi în hainele create de tine în postările lor?
Eliana Bogdan: „Da, da. Au postat. Mai ales atunci când a fost lansarea, am avut foarte multe comenzi. Au fost și oameni care au văzut conceptul și au vrut să vadă ce se întâmplă.”
Eliana Bogdan are doar 25 de ani și este artist grafic. Face asta de vreo opt. În timpul liber creează haine virtuale, iar de curând a lansat o versiune digitală a unei colecții care există și în formă fizică. A fost o colaborare cu un designer român.
Eliana Bogdan, artist grafic: „După cum vezi, aceste materiale au niște linii și fiecare linie pe care o vezi a fost cumva croită manual. E cumva ciudat, pentru că în același timp este cusut și manual, și virtual tot ce se întâmplă aici. N-am vrut să fie o copie perfectă. Am vrut să fie o reinterpretare virtuală și cumva să-mi pun și eu amprenta.”
Iulia Ionescu: În plus, presupun că varianta virtuală a hainelor poate fi ajustată în funcție de model?
Eliana Bogdan, artist grafic: „Da, de orice formă a corpului. Și, de asemenea, am schimbat și materialul. După cum vezi aici..avem paiete și un material destul de transparent aici, unde la mine este alb, iar aici este un metal digital.”
Tot ce creează este de vânzare. Hainele virtuale pot fi folosite în postările din social media. Adică, odată ce ți-ai cumpărat o ținută virtuală, o poți purta pe Instagram sau Facebook. Costul ținutei include și editarea fotografiei.
Eliana Bogdan, artist grafic: „Aceștia sunt pantalonii pe care îi pun pe tine. Ți-am observat poziția corpului, și apoi am ajustat pantalonii pe poziția ta, astfel încât să am așa ceva”
Iulia Ionescu: Cât timp ai lucrat la această pereche de pantaloni? Sunt curioasă cât timp îți ia ție în comparație cu timpul pe care îl alocă o croitoreasă obișnuită pentru realizarea unei perechi de pantaloni
Eliana Bogdan, artist grafic: „Cred că a fost mai mult la mine. Eu a trebuit să iau fiecare bucată din aceasta și s-o croiesc pe materialul meu. Aici este ținuta. Am stat cam vreo 10 ore pe fiecare bucată”
Iulia Ionescu: Și cât ar costa o astfel de pereche de pantaloni virtuali?
Eliana Bogdan, artist grafic: „Tind ca prețul să fie de 50 de euro – 40 de euro astfel încât să îți poți permite. Să zici că vreau să mă îmbrac cu asta și vreau să dau mai puțini bani decât aș da pe o pereche reală.”
Încălțăminte tipărită 3DAdrian Stratulat și Rareș Manolache sunt co-fondatorii unei companii care produce încălțăminte la imprimante 3D. Momentan, sunt doar în faza de prototipare, nu au vândut niciun exemplar. Și ei merg cu produsele în lumea virtuală.
Adrian Stratulat, co-fondator: „Pentru realizarea modelului colaborăm cu o serie de artiști. Doi dintre ei sunt co-fondatori și realizează modelul 3D utilizând tehnologii precum sculptare în realitate virtuală sau generare procedurală de piese. Liniile acestea, de exemplu, nu sunt făcute manual, ci sunt generate procedural de către o inteligență artificială. După ce este generat modelul, etapa de printare este de 2-3 zile pe pereche”.
Iulia Ionescu: Și varianta virtuală a încălțărilor? De ce ați considerat că poate fi utilă?
Adrian Stratulat, co-fondator: „Pentru moment putem să facem randări, adică poate să apară în poze, modelul 3D. Putem să mergem și spre zona de realitate augmentată, cu meșe, astfel încât în timp real să se vadă acest model pe piciorul celui care îl poartă.”
Rareș Manolache, co-fondator: „Perechea pe care o port este ultima pereche pe care am făcut-o. Este mărimea 42, cu un filament fosforescent. Adică dacă îl dau cu lumină pe el noaptea, este verde fosforescent. Am pus și logo-ul pe talpă. Sunt destul de flexibili, destul de comozi.”
Multe case de modă au lansat în ultimul an colecții digitale de haine și accesorii. Companiile de lux încearcă, de exemplu, să ajungă la clienți mai tineri prin jocuri video sau experiențe VR.
Hainele nu mai sunt gândite doar pentru persoane reale, ci și pentru personaje virtuale. Vedem asta în jocuri, animații și chiar pe conturile de social media ale influencerilor digitali.
„The Fabricant”de exemplu, este un studio de modă digitală care produce piese vestimentare împreună cu designeri celebri. Clienții lor sunt toți cei care activează în mediul virtual. Dimitar Kralev conduce departamentul lor digital. L-am întâlnit în această vară, la Bucharest Tech Week.
Dimitar Kralev, „The Fabricant”: „Dacă faci un pas înapoi, realizezi că ținutele pe care le cumperi îndeplinesc două scopuri. În primul rând, te încălzesc atunci când este rece, și te răcoresc atunci când este cald. Acesta este scopul utilitar, iar în al doilea rând, ceea ce este la fel de important, și a fost o revelație și pentru mine, este că prin intermediul hainelor te exprimi. Le spui oamenilor cine ești și ce îți place. Trimiți un semnal social.”
Ce am reținut de la el este că moda digitală nu o va înlocui niciodată pe cea reală, ci doar îi va ajuta pe retaileri să reducă bugetul alocat pentru produsele care oricum nu ajung niciodată la clienți. Potrivit celor din domeniu, 30% dintre articolele create în fiecare sezon sunt folosite doar pentru promovare, iar implementarea variantelor digitale în campanii ar duce la o reducere semnificativă a amprentei de carbon generate de industria modei.
Dimitar Kralev, „The Fabricant”: „Moda digitală are totuși un impact asupra mediului înconjurător. Încă depindem de blockchain, de centrele de date care susțin totul. Impactul asupra mediului nu este de 0%, dar este de sute de ori mai mic decât cel produs de industria fizică a modei.”
Probabil că industria modei ar putea să devină mai sustenabilă datorită creatorilor digitali, dar oare publicul este dispus să plătească pentru ceva ce nu va deține niciodată fizic?