”Furtuna pensiilor” în Europa. Ce înseamnă ”modelul maghiar și polonez” și care e situația în UE

Galerie foto

John Mauldin este analist economic, autor de cărți publicate de New York Times, colaborator la CNBC și Bloomberg TV și fost CEO la American Bureau of Economic Research.

În toamna anului trecut, el a făcut o prezentare a sistemului de pensii din Europa, arătând care sunt țările cu cel mai ridicat risc, în opinia sa, pentru cetățenii care vor ajunge să trăiască din pensiile de stat.

Marea Britanie se îndreaptă spre o implozie

UK are un deficit de economii de 4 trilioane de dolari, pe termen scurt, și este proiectat să crească cu 4% pe an, astfel încât să ajungă la 33 de trilioane de dolari până în 2050.

Acest lucru se întâmplă într-o țară în care PIB-ul este de 3 trilioane de dolari, ceea ce înseamnă că deficitul pe termen scurt este deja mai mare decât întreaga economie și, chiar dacă inflația este modestă, situația se va înrăutăți - este de părere Mauldin.

În plus, aceste date s-au bazat pe calcule care au fost făcute înainte ca Marea Britanie să iasă din Uniunea Europeană.

În Irlanda, 80 % din irlandezii care vor avea pensii nu cred că vor avea venituri suficiente la pensionare, iar 47 % nu au nici măcar pensii.

Un raport al Centrului Internațional de Longevitate din 2017 arăta că tinerii muncitori din Regatul Unit ar trebui să pună deoparte 18 % din veniturile lor anuale, ca să beneficieze de o pensie ”adecvată” la final.

Elveția

Deseori, Elveția este văzută ca o țară prudentă, unde fiscalitatea este disciplinată, printre multe alte lucruri. O parte din acestea sunt adevărate, însă și Elveția are probleme.

Planul național de pensii este pe minus, în timp ce îmbătrânirea populației este în continuă creștere.

În octombrie 2017, populația din Elveția a respins prin vot un plan de reformare a pensiilor, care ar fi întărit sistemul, crescând vârsta de pensionare a femeilor de la 64 de ani la 65 de ani și crescând taxele și contribuțiile la sistem.

Franța, Belgia, Germania, Austria și Spania

Franța, Belgia, Germania, Austria și Spania - toate aceste țări se bazează pe sistemul ”pay-as-you-go”, adică plătește ”pe măsură ce merge” sau cu alte cuvinte aceste state nu au nimic salvat în cuferele lor publice pentru viitoarele obligații de pensii, iar banii ies din bugetul general în fiecare an.

Criza pentru aceste țări este destul de previzibilă, pentru că numărul celor care se pensionează este tot mai mare, pe măsură ce numărul celor care contribuie la ”cufărul” național este tot mai mic.

Și publicația Wall Street Journal a prezentat în 2017 un raport referitor la sistemul public de pensii din Europa:

”Populația de pensionari a Europei, deja cea mai mare din lume, continuă să crească. Dacă ne uităm la europenii de 65 de ani sau mai în vârstă care nu muncesc, sunt 42 la fiecare 100 de lucrători, iar acest număr va crește la 65 la fiecare 100 de lucrători până în anul 2060, spun datele oficiale ale Uniunii Europene.

În comparație, SUA are 24 de non-lucrători de 65 de ani (și peste) la 100 de lucrători, conform datelor Biroului de Statistică a Muncii, care nu are, însă, o previziune pentru anul 2060.”

Austria și Slovenia sunt țările care se confruntă cu cele mai dificile provocări demografice, alături de Grecia. Grecia, ca și Polonia, s-a confruntat cu o plecare masivă a populației tinere către alte părți ale lumii.

Ungaria a naționalizat în 2010 fondul privat de pensii

Când Viktor Orban a preluat puterea în 2010, Ungaria era aproape în colaps, scrie Bloomberg. Această țară pășea alături de Grecia într-un program administrat de FMI și UE. Orban a curățat datoriile țării sale, tăind deficitul care era de 5,3 % în 2011 până la 2,4 % în 2012 (și 1,9 % în 2016), plătind datoriile către UE și FMI.

Ca să poată să facă asta, Orban a naționalizat fondul privat de pensii și a folosit banii. A introdus o taxă pe venit de 15 % (care a îmbunătățit mult colectarea) și a mărit taxa pe valoare adăugată la 27 %, cea mai mare din Uniunea Europeană.

Polonia restructurează sistemul de pensii prin desfiinţarea Pilonului II

În iulie 2016, Guvernul polonez a dezvăluit cea mai mare restructurare a sistemului de pensii din ultimele două decenii, prin desfiinţarea pensiilor administrate privat, aşa-numitul Pilon II, transmite Reuters, potrivit Agerpres.

Potrivit planului anunţat, Guvernul de la Varşovia va transfera aproximativ un sfert din activele de 140 de miliarde de zloţi (35,2 miliarde de dolari) deţinute în prezent de fondurile private de pensii către un singur vehicul de investiţii denumit Fondul Demografic de Rezervă, iar fondurile private OFE vor fi închise.

Banii vor fi investiţi de un manager desemnat de Guvern, iar Executivul va putea să utilizeze activele fondurilor de pensii pentru a reduce datoria publică. Restul activelor fondurile private de pensii vor fi transferate către o serie de noi fonduri mutuale ce le vor investi în numele deponenţilor şi fără implicarea statului.

Economiştii spun că acest plan, care trebuia să intre în vigoare de la 1 ianuarie 2018, dar a fost amânat pentru iulie 2018, va da Partidului Lege şi Justiţie (PiS) noi fonduri pentru a-şi finanţa programul de asistenţă socială. Pe de altă parte, acest plan ar putea să îi încurajeze pe polonezi să economisească mai mult, prin crearea de stimulente pentru a participa la schemele de economii voluntare.