Bătută de tată, fraţi şi apoi 13 ani de către soţ, Alina a experimentat toate formele de abuz. Cum şi-a depăşit traumele

Alina a fost bătută crunt şi a ajuns să cerşească în Polonia. A ajuns victima proxeneţilor şi, bătută sistematic acasă, într-o bună zi s-a apărat cu un cuţit.

Acela a fost momemntul în care şi-a dat seama că trebuie să spună STOP. A început să facă terapie, a terminat o facultate, iar acum este un ambasador al victimelor violenţei domestice. 

Alina Ursu este educatoare la o grădiniţă din satul Cutus, din Braşov. Ar fi putut să predea la orice şcoală de la oraş pentru că are nu doar studii superioare, ci şi reale calităţi pedagogice. Se implică trup şi suflet în tot ceea ce face, a pictat singură pereţii încăperii, a cumpărat mocheta pentru sala de clasă, poşete pentru fetiţe şi mingi pentru băieţi.

"Am ales să lucrez cu copiii de grădiniţă pentru că acolo mă regăsesc cel mai mult. Ştiu că răul porneşte şi copilul învaţa răul de foarte mic, de când e mititel e afectat de răul din jurul lui şi gândesc că lucrând cu ei pot diminua partea asta din viaţa lor şi în acelaşi timp să mă vindec şi pe mine", spune Alina.

Citește și

FEMEIA CA O PRADĂ! Cum au ajuns poliţia şi operatorii 112 complicii violenţei domestice

Misiunea ei este delicată. Informaţiile pe care vrea să le transmită au rădăcini în traumele propriei vieţi. A-i învăţa pe copii despre toate aceste lucruri presupune o pregătire riguroasă, iar aici nu vorbim doar despre diploma care îi permite să practice meseria. Ci despre empatie, despre inteligenţa emoţională. Alina ştie că doar prin educaţie poate schimba ceva pentru că educaţia i-a salvat ei viaţa. S-a născut în urmă cu 47 de ani într-o familie cu 11 copii de etnie romă.

"Tata era destul de violent, avea momente de furie destul de dese şi dacă nu era mama, eram noi. Mai târziu când s-a oprit tata, au fost băieţii, adica fratii, pentru că la noi în familie a condus mereu partea bărbătească şi când eram copii, erau fraţii noştri mai mari, iar după ce ne-am căsătorit au preluat bărbaţii misiunea de a fi călăii noştri", mai spune Alina.

Evadarea ei a fost dintotdeauna cartea. A terminat liceul, însă neajunsurile şi situaţia de acasă nu i-au permis să meargă la facultate. Alina nu se ocupă doar de fraţii ei, ci şi de nepoţi, de copii acestora.

"Aveam 24 de ani si nu mă mai lua nici Dracu' cum se spune. Eram urâtă, slabă, proastă, aveam toate metehnele lumii şi nu eram bună decât să fi rămas acasa să îmi cresc nepoţii şi să fiu fata de casă", povesteste Alina.

Întâmplător sau nu, s-a casatorit cu colegul de celulă al unuia dintre fraţi. Închis pentru furt, bărbatul a văzut-o într-o poză şi a început să îi scrie, de după gratii. Imediat ce a fost eliberat s-au căsătorit.

"Prima săptămână, primele două, trei pot spune că eram curioasă să văd cum e şi cum te simţi când ai pe cineva al tău sau tu eşti a cuiva care te îmbrăţişează, spune că eşti frumoasa, simţi că valorezi, dar valoarea asta s-a estompat în mai puţin de 40 de zile", isi aminteste Alina.

A rămas însărcinată şi a adus pe lume o fetiţă. Soţul refuza să muncească, iar disperarea femeii a ajuns la cote de nedescris.

"La trei luni după ce am născut fetiţa, el a fugit de acasă şi m-a lăsat cu fetiţa şi a trebuit să mă întorc la ai mei. Atunci am plecat la cerşit în Polonia. Am ales să plec la cerşit. Am lăsat fetiţa de la sân şi am plecat la cerşit în Polonia".

Îşi luase şi un frate alături, nici el nu găsise altă supapa de supravieţuire.

Era nevoie de multă putere, pentru că îi aşteptau cinci ani halucinanţi. Lumea în care Alina a ales să supravieţuiască era una a mafiei, a terorii. A plecat, într-adevăr, de bunăvoie la cerşit, însă a ajuns sclavă. Cu paşaportul confiscat de capii găştilor de rromi din Varşovia.

A scăpat cu viaţa pentru că a fost suficient de inspirată să înveţe o boabă de poloneză şi să atragă atenţia poliţiei asupra traficării ei în Germania.

Acasă, în România, în schimb, nu a găsit nicio altă soluţie. A încercat să se angajeze, însă nu a reuşit, are un handicap la picior, iar în anii '90 persoanele cu dizabilitati nu aveau prea multe drepturi. În plus, să nu uităm că este de etnie romă. Aşa că soluţia a reprezentat-o tot cerşetoria. Tot în Polonia, tot cu fratele ei, dar şi cu soţul cu care se împăcase, între timp.

Deşi pare greu de crezut, inuman, chiar, femeile însărcinate sunt ţintele preferate ale bărbaţilor violenţi.

Statisticile la nivel european arată că patru din zece victime bătute sau abuzate erau gravide în momentul agresiunii.

"A ajuns până la a mă strânge de gât şi a se urca cu picioarele pe mine în timp ce dromeam. Imi era ruşine să le spun alor mei că eu iau bătaie, voiam să le arăt că am familia aceea perfectă, frumoasă la care eu visasem şi voiam să fim un tablou de familie şi nu puteam să spun nimănui".

Alina a născut prematur în Polonia, iar odată ce bebeluşul s-a întremat s-a întors în ţară. Fără prea mulţi bani, dar hotărâtă să divorţeze şi să îşi schimbe radical viaţa.

În 13 ani de căsnicie, Alina a experimentat toate formele de abuz.

Nu i-a fost uşor. S-a angajat măturătoare pe stradă şi, mai apoi, femeie de serviciu într-o şcoală. Atunci şi-a descoperit menirea - îi plăcea să fie înconjurată de copii. Cu ajutorul unei fundaţii a reuşit să le asigure pruncilor ei hrană şi îmbrăcăminte. A şi colaborat cu cei de acolo. Şi, uşor, uşor, şi-a dat seama că vrea să îşi continue studiile.

A intrat din prima la facultate şi a ieşit cu o diplomă ce-i permite să predea în ciclul primar. A divorţat în urmă cu zece şi şi-a refăcut apoi viaţa alături de alt bărbat. Cu un elan poate greu de înţeles, a dat din nou examen, de data aceasta pentru un post de educator la o grădiniţă de la ţară. Nu întâmplător, Alina s-a dus la Cutus, un sat cu mulţi locuitori de etnie romă.