Miopia e cea mai frecventă afecțiune a ochiului, dar poate fi corectată din copilărie. Cele mai noi metode de tratament
Your browser doesn't support HTML5 video.
Fetele au nevoie de control la oftalmolog la fiecare 6 luni, până la 14 ani. Iar băieţii au nevoie de control, tot din jumătate în jumătate de an, dar până la 18 ani.
Cei mai mulţi oameni se nasc cu o vedere perfectă. Adică au dioptrii la zero. În procesul de creştere însă, pot apărea defecte ale ochiului. Cel mai frecvent defect este miopia. Copilul nu vede bine la distanţă. Aceasta, deoarece imaginile de formează în fata retinei.
Copilul creşte, creşte şi miopia. De aceea, trebuie adus la fiecare 6 luni la medicul oftalmolog, pe toată perioada creşterii. Cele mai mari creşteri ale miopiei apar în timpul saltului în înălţime.
Dr. Roxana Cozubas, medic primar oftalmologie: „De cele mai multe ori, în momentul care copilul creşte brusc în înălțime, într-o vacanţă de vară, de obicei atunci se petrece creşterea bruscă şi noi constatăm o creştere a dioptriei".
Pe lângă ochelari, copilul poate să îşi stabilizeze defectul ochiului în timp ce… doarme.
Dr. Roxana Cozubas, medic primar oftalmologie: „Avem ca dispozitiv medical lentilele de contact dure, cele pe care le putem pune seara, copilul doarme cu ele, şi dimineaţa le dă jos şi vede bine. În timp, copilul nu mai are nevoie de ochelari, dar nu mai creşte miopia şi uneori chiar rămâne la momentul când am introdus această metodă”.
Metoda se numeşte ortokeratologie şi se practică de 10 ani în România. După ce se termină creşterea şi dioptriile sunt stabile de 2-3 ani, e posibil să nu mai purtați niciodată ochelari ori lentile de contact - prin chirurgia refractivă, cu laser. Primul şi cel mai folosit tip de operaţie se adresează părţii din faţă a ochiului, numită cornee. Dar şi părţii din spatelele corneei, numită pupilă.
Dr. Cristian Moraru, medic primar oftalmolog: „Se pun nişte lentile ca de contact, cu rezolvare de 100%. Dacă nici acest tip de operație nu e fezabil, ultimul tip de a corecta viciile de refracţie e să ne adresăm cristalinului, ca la o cataractă, dar pacientul nu are cataractă. Scoatem cristalinul şi punem unul nou, îi măsurăm dioptriile şi corectăm viciul de refracţie.” Corecţia poate dura astfel toată viaţa.