Cum ne dăm seama că avem ficatul bolnav și ce analize trebuie să facem
Your browser doesn't support HTML5 video.
În cazul acestui organ vital e posibil și transplantul de la un donator aflat în viață. Aflăm toate detaliile de la Doctor de Bine.
Se numesc transaminaze și se găsesc în toate analizele uzuale de sânge, recomandate de medicul de familie. Arată funcția ficatului.
Pe buletinul de analize, transaminazele sunt regăsite sub denumirea de TGO sau AST. TGP sau ALT.
Valorile modificate față de normal pot apărea din cauza virusurilor hepatitice B și C. Din cauza alcoolului, din cauza ficatului gras non-alcoolic. Ce faceți dacă vedeți transminazele mărite?
Adriana Motoc, medic primar boli infecțioase: „Ăsta e primul pas - să eliminăm infecțiile virale cronice. Obligatoriu este să verificam virusul hepatitic B, C și HIV. Pentru că și infecția HIV, care nu este rară, mai ales în centrele urbane și în porturile Constanța, București, poate să ducă la creșterea transaminazelor. E important să verificăm și această infecție pe care oamenii o ignoră”.
Hepatitele cronice B și C, netratate, pot să ducă la ciroză. Cu alte cuvinte - ficat nefuncțional. Ciroza înseamnă și ultima fază a ficatului gras alcoolic sau non-alcoolic. Funcția acestui organ vital este total compromisă. Prof. dr. Koray Acarli: „Ciroză înseamnă înseamnă că ficatul e complet modificat. Funcția acestuia e din ce în ce mai slabă. La 85%-95% dintre pacienții care au ciroză - ficat nefuncțional - apare și cancerul de ficat”. Pentru ciroză nu există tratament specific, ci doar transplant hepatic. De la donator aflat în moarte cerebrală. E posibil însă și de la donator aflat în viață. Cum?
Prof. dr. Koray Acarli: „Avem un singur ficat, dar e ca și cum ai intra într-o clădire - vezi etaje, apartamente. Îl putem diviza în două părți - lobul drept și lobul stâng. Lobul drept înseamnă 70% din ficat, cel stâng - mai puțin. Dacă transplantăm un adult, vom folosi lobul drept. Dacă transplantăm un copil - lobul stâng, de la donator aflat în viață”. Ambele persoane - atât donatorul cât și primitorul - vor avea, ulterior, vieți normale. Donatorul primește tratament imunosupresor pe toată durata vieții.