Ce este „gândirea catastrofică” și cum învățăm să o gestionăm

Se numește gândire catastrofică. Și crește riscul anxietății. Cum învățăm să o gestionăm?

80% dintre gândurile noastre au conținut negativ. Suntem setați genetic să vedem pericole. Așa a supraviețuit specia.

Un experiment major arată însă că 80% dintre catrastrofele pe care le gândim NU se întâmplă.

Mâine sigur nu iau salariul! Dar e zi de salariu. Gândirea catastrofică înseamnă presupunerea că se va întâmpla cel mai rău. Când vă imaginați o situație viitoare, chiar dacă aveți dovezi că acesta nu este cel mai probabil rezultat.

Acest mod de a vedea lucrurile este legat de anxietate, explică profesorul universitar Ovidiu Pânișoară.

Citește și

Un bărbat a dat în judecată firma la care lucra pentru că i-a organizat o petrecere surpriză. Suma fabuloasă primită

Prof. univ. dr. Ovidiu Pânișoară de la Facultatea de Psihologie: „Știti că fac cei care au personalitate anxioasă? Se concetrează asupra pericolelor care ar putea să se întâmple. Dacă te uiți doar la pericole, doar te ferești, nu evoluezi, nu încerci lucruri noi, pentru că nu merg departe, pentru că mi-e frică”.

Se numește teoria inoculării sau a vaccinării și funcționează ca un vaccin, doar că vorbim despe educația propriului creier.

Prof. univ. dr. Ovidiu Pânișoară: „Există o modalitate de a scăpa să ne gândim <<și dacă se întamplă chestia aia?>> Ok. <

Când mă gândesc la o catastrofă fac o reacție emoțională la povestea din capul meu. Folosesc acest răspuns pentru a determina cum mă voi simți în viitor.

Dar, modul catastrofic de a prezice viitorul este greșit. Așa creez răspuns emoțional greșit la situațiile viitoare.

O strategie este să inventați nu doar una, ci o serie de povești plauzibile despre ceea ce s-ar putea întâmpla. Acest lucru vă ajută să vă amintiți că poveștile pe care vi le spuneți sunt doar povești. Nu luați decizii seara, ori noaptea. Activitatea în partea rațională a creierului este redusă și activitatea în partea emoțională a creierului este crescută.