După o extracție dentară trebuie neapărat montată o coroană dentară. Explicația medicilor chirurgi
Your browser doesn't support HTML5 video.
O singura situaţie presupune, fără probleme, dantura fixă şi definitivă imediat. Anca Rusu, medic chirurg: ”Când s-a pierdut un dinte situaţia nu trebuie neglijată. Pentru unii e o situaţie nesemnificativă, dar din punctul nostru de vedere trebuie acţionat cât mai repede. După extracţia acestui dinte sau după piererea lui trebuie pus un dinte provizoriu care să menţină spaţiul astfel incat dinții să nu migreze şi la 3-4 luni de la pierderea acelui dinte trebuie pus impant dentar. Impantul reprezentând un stimul, respectiv dacă nu se inseră implantul, osul după extracție va continua să se atrofieze, să se resoarbă şi în momentul când vom dori să pune impant dentar nu dom avea os suficient”.
Dispare fundaţia în care stau dintii. Şi de aceea, aveţi nevoie mai întâi de adiţii osoase şi apoi de implanturi. Dintele provizoriu va avea o coroniţă mai mică decât ar trebui ca să fie scos din masticaţie, în mod controlat. Mihai Cirstea, medic chirurg: ”Sunt şanse să aibă dinţi şi la stânga şi la dreapta. Putem risca să fie suprasolcitat În timpul masticaţiei, forţele din caviatea orală sunt uriașe. Şi, dacă acea coroană dentară nu ar fi din start gândită să nu intre în masticaţie, s-ar distruge. După 3-4 luni de la extracţia dentară e posibilă o coroană definitivă pe un implant dentar”.
Coroanele dentare se pot pune însă imediat la reabilitea totală a unei arcade. Adică dacă nu mai aveţi dinţi deloc pe o arcadă. Astfel, medicul potate controla forţele din masticaţie.
Mihai Cirstea, medic chirurg: ”Toate vor fi unite printr-o singură lucrare, iar presiunea va fi dispersată la toate implanturile, de exemplu la maxilar se pun 6 implanturi, iar la mandibulă 4 sau 6”.
În prezent, pentru reabilatarea totală există şi implantul sub-peri-ostal, adică o proteză din titan situată sub gingie.
Anca Rusu, medic chirurg: ”Varianta de implanturi subperiostale se potriveşte şi la mandibular, adică la maxilarul inferior, unde frecvent apar resorbții osoare foarte mari şi pacienţii nu prea aveau soluţii anterior pentru că părţile moi, adică muşchii buzelor şi limba ar fi mobilizat o proteză obişnuită”.