Scene sfâșietoare la frontiera cu România și R. Moldova. Despărțirea de familie este insuportabilă pentru refugiați
Your browser doesn't support HTML5 video.
Iar despărțirea de familie și mai ales de copiii cu lacrimi în ochi este insuportabilă.
Lacrimi și suferință. Într-un lung șir, sute de oameni au luat joi bacul spre țara noastră, din localitatea Orlivka, regiunea Odessa. Acolo este punctul de trecere a frontierei peste Dunăre, spre Isaccea. Joi noapte, cozile de mașini se întindeau pe un kilometru și aproape toate aveau numere de Ucraina. Sunt imagini dureroase, cu femei si copii, într-un tablou al disperării.
O fetiță și mama ei au reușit să scape. Acum își pun soarta în mainile lui Dumnezeu.
Femeie: "A trebuit să fugim. Acest copil a mers cinci kilometri pe jos. Sunt singură cu copilul meu. Soțul a fost mobilizat."
Femeie: ”Am plecat la ora 9 dimineața. Dar acești bărbați au plecat la 3. Pe cele două drumuri - Palanka și Karolino-Bugaz - trebuia să iei decizia pe ce drum o iei. Pe drumul spre Karolino-Bugaz cineva a zis că au căzut rachete.”
Disperați, unii refugiați au parcurs pe jos ultimii kilometri spre granița cu România. Și vama de la Sighetul Marmației s-a aglomerat.
Femeie: "Am stat la vamă 10 ore, am lăsat mașina și am venit pe jos. A stat în mașină săracul, de aia ne-am decis să lăsăm mașina acolo și să plecăm."
Mulți au lăsat în urmă oameni dragi, pe care nu știu dacă-i vor mai revedea vreodată.
Refugiat: ”Suntem înconjurați de ruși. Nu știu ce vor face cu noi. Nu știu ce va fi. Familia mea pleacă în Cehia. Plecăm care pe unde putem la muncă, ca să trăim. Eu mă întorc în Ucraina. Nu știu ce voi face."
În Vama Siret, într-un gest impresionant de solidaritate, zeci de români au ieșit din case pentru a-i ajuta pe refugiați: cu mâncare, un ceai cald sau un loc de dormit.
Băiat: ”Ne-am mobilizat, am venit și noi să ajutăm. Am adus cafea, ceai. Am dat, a venit un grup, chiar ne-au cerut ceai. Probabil erau înghețați de frig." Vasile Avram Ostaciuc, Asociația Fight For Freedom: ”Au fost momente grele, sunt oameni disperați, familii cu copilași foarte mici care plâng când întâmpină frigul. Nu știu unde să meargă. Sunt familii care au primit alte familii întregi la casele lor.”
85 de studenți ucraineni de la Universitatea Dunărea de Jos din Galați se pot considera norocosi. Razboiul i-a prins în România. Dar se gândesc cu groază la ce se întâmplă acasă.
Adrian Codreanu, student din Ucraina: "De neamuri, de restul care sunt acolo sunt îngrijorat.”
Mai multi dascăli de la Universitatea din Ismail au cerut sprijin de la colegii români. Ar vrea să vină și ei la Galați.
Alexandru Nechifor, prorector al Universității Dunărea de Jos Galați: "Suntem pregătiți să îi primim, să le oferim cazare, masă, asistență medicală, eventual asistență psihologică, pentru că trec prin această perioadă grea."
Numărul celor care vor fugi din Ucraina atacată de armata lui Putin va crește in următoarele zile, căci sunt mii de oameni care nu au reușit încă să iasă din orașele bombardate de ruși.
Oana, româncă: ”Pe străzi sunt tancuri, mașini militare, armată, în jurul orei 2 avioane au survolat cerul, nu se vedeau pentru că era înnorat. Eu nu vreau copilul meu să treacă prin asta, să audă ceva, atât vreau, să ies din țara asta.”
România a anunțat încă de acum câteva zile că poate primi 500.000 de refugiați.
În continuare trec oameni care au nevoie de adăpost, în special femei în vârstă sau femei cu copii.
Singurii bărbați care mai au voie să iasă din Ucraina sunt cei care au cetățenie română. Restul trebuie să rămână în țară și așteaptă să fie înrolați în armată. Autoritățile se așteaptă la un număr mai mare de persoane vineri seară, mai ales pentru că timpul de așteptare pentru intrarea în România este de 12 ore. Cei care ajung aici sunt ajutați de voluntari, care le oferă cartele de telefon, mâncare, băuturi calde sau chiar adăpost. Majoritatea celor sosiți până acum au apelat la rude și prieteni din România. S-a amenajat și o sală de sport pentru adăpostirea refugiaților. Mulți au venit cu câte o valiză mică, în care și-au pus doar strictul necesar și se roagă pentru încheierea acestui război și supraviețuirea celor dragi. Unii vor să plece mai departe, în vestul Europei, unde să poată trăi liniștiți.