România e codașa Uniunii Europene la reciclare – recuperăm doar 14% din deșeuri. “E nevoie de educație cu bățul”
Your browser doesn't support HTML5 video.
În această ediție PRO VERDE, Ciprian Stănescu a discutat despre această problemă cu Teia Ciulacu, fondatoare și președinte Viitor Plus, una din cele mai importante organizații de mediu din țară.
Ciprian Stănescu: Ce înseamnă de fapt, să înverzim o țară, să producem mai verde, să consumăm mai verde ? Ce înseamnă pentru tine asta?
Teia Ciulacu: Dacă ne uităm strict la cuvântul de "a înverzi", te gândești imediat la păduri și la spații verzi, ceea ce e un element foarte important, cel puțin pentru România. Dacă ne gândim la păduri, cred că în primul rând trebuie să păstrăm ce avem. Avem una dintre cele mai bogate resurse și la capitolul păduri și biodiversitate și păduri virgine, și, cum am spus, biodiversitate la nivel european, însă la suprafață împădurită nu stăm chiar strălucit, avem undeva la 29% media europeană, pe la 43.
Deci am mai avea spațiu de înverzit, în special în sudul țării, județele de sud, județe preponderent agricole, unde tot timpul întâietate a fost în direcția asta (a agriculturii), și de-a lungul timpului am tot tăiat păduri. Avem județe cu 4-5% suprafață împădurită. Noi ar trebui să avem undeva la 30%. Deci dacă vrem să avem o țară mai verde, ar trebui absolut să plantăm mai mult, pentru că acolo sunt și zonele cele mai afectate de evenimente meteo extreme, în contextul de schimbări climatice.
Ciprian Stănescu: Și cumva, pare că soluția e plantarea. Dar senzația mea e că una din multele soluții pe care le avem, probabil că soluția prima și cea mai grea de pusă în practică e schimbarea comportamentului.
Teia Ciulacu: Îți vine prima dată partea de plantare, de creștere a suprafețelor de spații verzi în orașe, pentru că și aici suntem deficitari. Înverzirea țării înseamnă și să creștem rata de colectare separată, să nu mai fim la 14% și la coada Europei, să ajungem și noi măcar la obligația legală de 55% până în 2025. Suntem foarte departe de mulți indicatori de mediu. Da, e o diferență uriașă.
Ciprian Stănescu: 50% până în 2025. Și acum suntem la 14%.
Teia Ciulacu: Suntem la 14. 50% trebuia să-i atingem până în 2020. Da, am ratat target-ul ăsta, următorul e la 55%, deci ar trebui să creștem de vreo patru ori aproape față de unde suntem acum. E un salt foarte greu de făcut. (…) Ca să fie țara asta mai verde, ar trebui să nu mai aruncăm atâtea gunoaie, să nu mai producem atâtea deșeuri, să nu le mai ardem, să nu le mai îngropăm, să nu le mai aruncăm la marginea satului. Astea țin și de noi. Evident că țin și de instituțiile publice, în special primăriile. Din perspectiva legală, ele trebuie să organizeze tot ce ține de management-ul deșeurilor, și putem să dăm vina cât vrem pe infrastructură și pe multe lucruri de genul ăsta. Dar dacă ne uităm la primul lucru care se întâmplă cu deșeurile, noi ca populație suntem generatori de deșeuri și avem de multe ori acest comportament iresponsabil raportat la deșeu.
Ciprian Stănescu: Am făcut în primii doi ani de când avem acest summit, un studiu la nivel național, și printre multe alte întrebări, am întrebat de ce rata de reciclare e atât de scăzută în România. O treime din populație au spus că e despre faptul că nu înțeleg, nu știu cum să facă. O treime au spus că nu au infrastructura necesară și o treime au zis nu-i treaba noastră, nu ne interesează, nu sunt siguri, în zona asta. Deci infrastructură e o parte, dar mai e și o parte de necunoaștere. Cum să faci asta?
Teia Ciulacu: Dacă mă uit la cele două treimi, ultima de care ai menționat celor care nu le pasă, nu vor, nu ii interesează. Acolo există educația cu bățul, care nu se face la noi, din păcate, pentru că dacă ar exista amenzi care s-ar pune în practică, instituții care să vină să-și facă treaba, te-a prins cu deșeurile amestecate, plătești mai mult sau nu-ți iau gunoiul. Te-am prins cu deșeurile aruncate la marginea câmpului, iată amenda, și te duci și te ocupi și de ridicarea lor.