Raluca Prună, fost ministru al Justiției, despre raportul lui Toader: "E o rușine ca la carte"

Raluca Prună susţine că "îi este ruşine ca un jurist de vârf poate pune pe scena un spectacol atât de penibil".

Mesajul integral al fostului ministrul al Justiției:

"Am citit 'raportul' Toader. Ma număr printre demodatii care încă citesc atent, cu pixul in mâna. Am economisit mina - asta e vestea buna. Platforma România 100 din care fac parte va explica curand de ce raportul nu are niciun conținut. Pe puncte, cu trimitere la lege, riguros, așa cum raportul Toader ratează magistral sa fie.

Unii amici care încă mai caută raționalitate intr-o mocirla cu program se gândesc ca poate dl Toader asuma rațional rolul de păcălici al coaliției, cu scopul foarte nobil de a salva simbolul luptei pentru statul de drept. Nu cred o iotă. Dl Toader e un Narcis ratat, îndrăgostit iremediabil de forma sa fără fond. Vedeți primele 5 minute din conferința de presa... totul este despre rol, despre personajul principal fără lume in jur, teoria conspirației, podestrul adus de un angajat la Minister (se urca, nu se urca, aceasta-i întrebarea) si jurnaliștii care Doamne fer' ar putea fotografia un raport fâsâit...

Citește și

Noi proteste în Piața Victoriei: 100 de persoane au ieșit în stradă, vineri seară

Îmi este rusine. Rusine ca un jurist de vârf, dacă judecam după demnități, din țara in care m-am format ca om, ca jurist, poate pune on stage un spectacol atat de penibil. Stiti rușinea aceea pe care o resimți când cineva cu care accidental împarți ceva (roman, jurist, ministru al justitiei) se face iremediabil de ras? E rușinea aceea pura și irațională, in care nu ai nicio vina decât aceea ca respiri aceeași limba. E o rusine ca la carte, după orice standard, in România și in lumea larga. Lume care noroc ca e totuși mica, o uliță dintr-un sistem solar marginal.

Lupta cu dna K, nu este despre dna K. Este despre noi și valorile minimale intr-o societate democratica. Dna K este scutul slăbiciunii noastre, a celor care am plecat, a celor ca nu vrem sa ne întoarcem, care nu vrem sa votam, care trăim între zidurile cetății fără a ne simți parte din cetate, a celor care am ridicat propriile ziduri între noi și cetatea pervertita. Dna K nu e Mesia, e numai o femeie. Una cât mii de bărbați care au ocupat butoanele cetății. Și nu e perfecta. Căci e om. Dar e mai buna decât cei mai mulți dintre noi și decât noi toți laolaltă, căci sta stoic și duce o lupta care e a noastră, a tuturor. Și nu pleacă, scârbită, fără sa se uite înapoi. Ca mii de romani, in fiecare luna. Dna K duce lupta pentru o țara pe care conducători vremelnici au decis sa o piardă in anul centenarului ei. In rest, când cetatea va fi condusă de persoane fără rendez-vous lunar la secții penale de prin instanțele țării, putem vorbi și despre cum poate fi DNA mai bun decât este. Pana atunci e război, iar la război te alături celui care duce lupta. Acum, dna K."