Irlandezul din Gaza care împarte o mică locuință cu 90 de suflete, adăpostindu-se de drone. „Încercăm doar să supraviețuim"

Ibrahim, care este cetățean irlandez, dorea ca cei trei copii născuți la Dublin să se întâlnească cu rudele lor palestiniene și să se obișnuiască cu limba și cultura acestora.

Dar, în loc de reuniunile de familie relaxate la care se așteptau, familia a trebuit să se confrunte cu Bombe și explozii.

„A fost... bombardament constant, bombardament, bombardament, bombardament și casa se cutremura", spune el, într-un interviu pentru BBC.

Israelul a lansat atacuri drept represalii în Gaza după ce un atac comis de atacatori Hamas a ucis cel puțin 1.400 de persoane. Până în prezent, cel puțin 3.300 de persoane din Gaza au fost, de asemenea, ucise.

Citește și

Discurs în forță al președintelui Biden: Israelul, deși în suferință, nu trebuie să repete greșelile SUA de după 11 sept 2001

Când Israelul a transmis celor 1,1 milioane de oameni din Fâșia Gaza să se îndrepte spre sud înaintea unei invazii terestre așteptate, familia lui Ibrahim și-a împachetat bunurile din apartamentul lor din orașul Gaza și au plecat și ei. S-au adăpostit în casa părinților lui Ibrahim din orașul Khan Younis, din sudul țării.

Acestora li s-au alăturat rude și prieteni care încercau, de asemenea, să fugă, iar în casă locuiesc acum 90 de persoane.

Viața pentru 90 de persoane într-o casă cu patru dormitoare nu este ușoară. Grupul încearcă să doarmă în schimburi, câte doi pe o saltea. Ibrahim, un inginer, a îndepărtat ferestrele pentru a evita ca sticla spartă să rănească oamenii în cazul unui posibil atac cu drone. Dar, în condițiile în care aprovizionarea cu alimente, apă și electricitate este blocată în Gaza, nimeni nu se poate relaxa cu adevărat.

„Din momentul în care ne trezim și până când dormim, încercăm doar să supraviețuim", spune el.

Unii dintre membrii grupului încearcă să iasă în fiecare zi pentru a vedea dacă se distribuie conserve. Deși reușesc să coacă pâine în cuptorul cu lemne al unui vecin, proviziile tot mai mici de grâu și apă, nu le ajung pentru mai mult de o masă pe zi.

Situația este deosebit de grea pentru cei 30 de copii - dintre care 10 au mai puțin de cinci ani.

„Mereu cer mâncare și apă, iar noi încercăm să le dăm cât de mult putem... Este foarte dificil. Persoanele în vârstă, putem suporta un pic, putem sta flămânzi, dar când copiii cer mâncare nu putem să le spunem nu" spune el.

Ibrahim își face griji pentru sănătatea oamenilor din grupului, printre care se află o femeie însărcinată și un bătrân diabetic, despre care spune că va rămâne în curând fără medicamente. Dacă cineva se îmbolnăvește grav, grupul nu va putea să îl ducă la spital.

Și proprii copii ai lui Ibrahim au fost profund afectați de evenimente. Omar și Eileen - în vârstă de doar trei și patru ani, se sperie atunci când aud o lovitură sau o explozie, iar Ibrahim și soția sa încearcă să le distragă atenția prin jocuri.

Noaptea, agitația le poate întrerupe somnul și se trezesc țipând. Dar Ibrahim spune că Sami, copilul său de opt ani, este cel mai tulburat de situație și se teme că dronele îl vor lovi.

„Înțelege ce se întâmplă... poate auzi și simți frustrarea prin care trecem și este foarte îngrijorat."

În timp ce condițiile din Gaza se înrăutățesc, Ibrahim și familia sa au făcut tot posibilul să se întoarcă la Dublin. Sâmbătă, au făcut o călătorie "foarte riscantă" de la Khan Younis la punctul de trecere Rafah - una dintre cele două rute terestre de ieșire din Fâșia Gaza.

Dar când au ajuns acolo, Ibrahim spune că au primit un mesaj de la Ambasada Irlandei care le spunea să se întoarcă. Acum se tem că s-ar putea să nu aibă suficient combustibil pentru a putea ajunge din nou la graniță dacă punctul de trecere - care este în prezent închis - se va redeschide. Chiar dacă are combustibil, ar putea pierde comunicarea cu ambasada dacă rețelele de telefonie vor fi dezafectate.

„Încep să îmi pierd speranța", spune el.

Între timp, familia se confruntă cu o așteptare chinuitoare. După atacul de marți asupra spitalului arab Al-Ahli din orașul Gaza, unde au murit sute de persoane, Ibrahim spune că nimeni din casa lor aglomerată din Khan Younis nu a putut dormi.

„Ne temem cu adevărat pentru viețile noastre... nu există limite... oricine, oriunde ar putea fi vizat. Lucrurile se înrăutățesc pe zi ce trece".