De ce are România doar 7 produse alimentare cu Indicație Geografică Protejată
Your browser doesn't support HTML5 video.
Așa se întâmplă cu scrumbia afumată de Dunăre, de exemplu, telemeaua de Ibănești sau magiunul de Topoloveni. Cu toate acestea, Ministrul Agriculturii spune că nu sunt mulți cei care solicită autorizarea europeană.
Scrumbia afumată de Dunăre se produce în județul Tulcea, iar peștele este afumat doar cu lemn de cireș sau fag. Grație certificării europene, această companie a vândut nouă tone de scrumbie afumată doar anul trecut, iar producția pe anul acesta este deja promisă în Olanda, Germania și România.
Lidia Suhov, reprezentant societate de prelucrare a peștelui: "Fiind un produs de sezon poate fi realizat doar din martie până în august. Dar noi îl putem congela și îl putem livra în tot decursul anului."
La poalele munților Gurghiu se produce faimoasa Telemea de Ibănești. Flora spontană de munte și saramură de Orșova sunt "ingredientele" secrete.
Nicu Bumb, inginer șef: „Am fost la multe târguri internaționale, unde clienții au venit cu nepoții lor să guste din produse care să aibă lapte adevărat.”
Pe lista produselor certificate la nivel European se mai află salamul de Sibiu, novacul afumat, carnații de Pleșcoi, telemeaua de Sibiu și magiunul de Topoloveni. Managerul acestei companii spune că drumul pentru obținerea certificării nu a fost ușor.
Videocall Bibiana, Stanciulov: „Noi procesăm fruncte romanești, cultivate în România, cu o rețetă de peste 100 de ani, pe care nu am deteriorat-o cu absolut nimic."
În analiza experților mai sunt încă trei produse alimentare. Pentru fiecare, costurile de înscriere și verificare depășesc 8 mii de euro. Unul dintre preparate este salata de icre de știucă.
Elena Butilchin, reprezentant companie: „Folosim cinci ingrediente naturale, icrele de știucă, amestecul de icre de pește deltaic, ulei, apă carbozeificata și sucul de lămâie.”
Ministrul Agriculturii spune însă că producătorii români nu se înghesuie să obțină certificarea europeană care le-ar aduce avantaje.
Adrian Oro, ministrul Agriculturii: „Nu prea au existat doritori de-a lungul timpului. Este o reticență la ideea de asociere sau de constituire în grupuri aplicante a acestor operatori economici care este o condiție necesară în vederea accesării acestor scheme doritorii fiind apartenență la un grup aplicat.”
Până acum doar șapte produse alimentare au fost înregistrate la Comisia Europeană cu Indicație Geografică Protejată. Asta înseamnă că nimeni nu mai are voie să le producă în altă zonă a Uniunii Europene.