Cum au reușit comuniștii să scoată România de pe lista țintelor rachetelor nucleare ale SUA

Galerie foto

În anii Războiului Rece în care statele occidentale conduse de SUA, pe de o parte, și țările comuniste în fruntea cărora se afla URSS, pe de altă parte, se aflau într-o cursă iresponsabilă a înarmării, în special cu bombe nucleare, a avut loc o situație tensionată care ar fi putut degenera în Al Treilea Război Mondial, unul atomic, care cel mai probabil ar fi distrus în întregime lumea. Este vorba despre Criza Rachetelor din Cuba, eveniment care s-a încheiat, din fericire, cu victoria rațiunii umane, indiferent de culoarea politică a părților.

Timp de 14 zile, în octombrie 1962, lumea s-a aflat la un pas de război nuclear. După ce Uniunea Sovietică transportase arme nucleare pe teritoriul Cubei și guvernul american le-a descoperit, omenirea s-a aflat în fața celei mai periculoase confruntări a Războiului Rece. Cea mai mică greșeală de calcul făcută fie la Kremlin, fie la Casa Albă, ar fi putut duce la izbucnirea unui război nuclear între cele două superputeri ale lumii – scrie historia.ro.

80 de rachete au fost trimise de URSS în Cuba. Evident, totul trebuia să se desfășoare în cel mai strict secret până când rachetele deveneau operaționale, iar apoi SUA avea să fie confruntată cu faptul împlinit. Dar a fost un proiect prea vast și complex pentru a putea fi păstrat secret. În august 1962 au ieșit la iveală primele zvonuri privind existența rachetelor sovietice din Cuba, pornind de la informații primite de la emigranți sau informatori CIA. După ce informațiile au ajuns în presă, diplomații sovietici – care nu fuseseră puși la curent cu operațiunile – au negat toată povestea.

Președintele american, John Fitzgerald Kennedy, la rândul său a fost cu totul uimit;în opinia sa, comportamentul lui Hrușciov era extrem de provocator și foarte greu de explicat. Nichita Hrușciov, liderul sovietic, care s-a dovedit a fi destul de naiv în privința reacțiilor pe care le aștepta din partea americanilor, nu și-a dat seama că povestea va fi interpretată, din viziuna SUA, ca o gravă lovitură la adresa prestigiului național. Chiar dacă cele câteva zeci de rachete nu alterau în niciun fel balanța forțelor în favoarea Cubei, dacă americanii ar fi acceptat ca rachetele să rămână pe teritoriul Cubei, s-ar fi creat imaginea unei Americi slabe. Iar în Războiul Rece aparențele erau totul!

Inițial, Kennedy a cochetat cu ideea unei lovituri în forță: atacuri aeriene și invazia insulei. Dar își învățase lecția de pe urma episodului anterior. Alternativa propusă a fost blocada navală sau, după cum prefera Kennedy să o numească, „carantina”. Abia după ce blocada a fost pregătită, guvernul a acceptat ca subiectul să fie făcut public. Societatea americană, dar și opinia publică internațională au fost șocate. Mulți au început să se gândească la izbucnirea celui de-al treilea război mondial care ar fi fost, în mod inevitabil, unul nuclear. Pe 23 octombrie, 27 de nave sovietice se îndreptau spre Cuba și, implicit, spre linia blocadei impusă de americani. Kennedy trebuia să se gândească în acel moment ce măsuri va lua dacă sovieticii ignorau avertismentele americanilor și depășeau linia. Din fericire însă, președintele american a primit în aceeași zi veștile potrivit cărora primele nave sovietice au oprit înaintarea.

Criza nu s-a terminat în acel moment (deși punctul critic trecuse). Rachetele rămâneau în Cuba, iar Kennedy era decis că nu va accepta rămânerea lor acolo. Între timp, atât el, cât și Hrușciov și-au dat seama, îngroziți, de ceea ce ar fi putut să se întâmple și au decis că problema trebuie rezolvată rapid. În cele din urmă, după alte momente tensionate, s-a ajuns la o înțelegere.

Deși inițial Kennedy și Hrușciov au fost, la început, agresivi și mult prea încrezători în forțele proprii, odată ce și-au dat seama de situația extrem de dificilă în care au ajuns, cei doi lideri s-au arătat gata să caute, în mod responsabil, o soluție pașnică. Ignorând sfaturile celor mai radicali dintre consilierii lor, care ar fi dorit izbucnirea conflictului, Kennedy și Hrușciov au avut grijă să nu înrăutățească și mai rău situația. În plus, criza rachetelor a dovedit că lipsa de comunicare directă dintre Casa Albă și Kremlin poate avea consecințe fatale, astfel că a fost întemeiată așa-zisa „hotline”, linia telefonică directă dintre cele două centre de putere.

Conform unor dezvăluiri obținute de realizatorii documentarului Tovarășu’, la momentul crizei rachetelor din Cuba, diplomații români au intrat în panică. Neștiind demersul lui Hrușciov de a poziționa rachete nucleare în Cuba, conducerea română se temea de represalii, chiar de atacuri nucleare ale SUA împotriva întregii lumi comuniste, care ar include și România. Diplomații români au zburat în secret la Washington pentru a susține că România nu avea cunoștințe despre trimiterea armelor nucleare în Cuba și nici nu deține arme nucleare. Delegația de la București a cerut Administrației Kennedy să elimine România de pe lista țintelor pentru rachete nucleare ofensive din planificarea SUA. Și a reușit, obținând un succes aproape neverosimil... Pentru americani a fost un semnal că românii vor să fie considerați altfel decât sovieticii și chiar altfel decât ceilalați membri ai Tratatului de la Varșovia.

Pe baza unor documente militare SUA declasificate recent se poate observa că, într-adevăr, niciun oraș din România nu ar fi fost atacat cu bombe nucleare de către SUA. Cel puțin, nu în prima fază, conform planificărilor inițiale...

Sursa Strategic Air Command Declassifies Nuclear Target List from 1950s (gwu.edu)

Acest moment a fost unul de cotitură în politica românească, Gheorghe Gheorghiu-Dej spunând: “Iată unde sunt capabili să ne ducă sovieticii. Ne-ar fi târât într-un Al Treilea Război Mondial”

Povestea pe larg a acestei reușite a românilor dar și detalii neștiute despre viața lui Nicolae Ceaușescu pot fi descoperite în documentarul Tovarășu’, difuzat pe platforma VOYO.

Chiar și după zeci de ani, Nicolae Ceaușescu continuă să impresioneze prin povestea sa de viață și prin modul în care a ajuns de la sărăcie extremă la... putere extremă. O putere atât de înspăimântătoare, încât oamenii parte din națiunea lui se temeau să îi pronunțe numele. Dar cine a fost Nicolae Ceaușescu, dincolo de cortina oficială? Răspunsul se regăsește în mini seria „Tovarășu’ – Facerea, gloria și desfacerea unui dictator”, ce analizează ascensiunea, perioada de glorie și decăderea dictatorului prin materiale de arhivă și interviuri în premieră, realizate în ultimii trei ani în Londra, Paris, New York, Washington DC, Seattle, SUA și în mai multe locații din România.

​Urmărește pe VOYO „Tovarășu’ – Facerea, gloria și desfacerea unui dictator”!