Ce cred soldații ruși care au luptat pe front în Ucraina despre mobilizarea parțială a lui Putin. „Sincer, toți vor muri”
Galerie foto
Mulți au fost forțați să cumpere suplimente de bază și echipament pe banii lor și, în unele cazuri, recruților li s-au dat arme acoperite cu rugină, conform Meduza. Kirill, soldat pe bază de contract: „Dacă e să fiu sincer, toți vor muri acolo. Vor fi mutilați și uciși. Aceasta nu este o armată instruită! Eu, de exemplu, am slujit [ca soldat pe bază de contract] pentru o lungă perioadă de timp, apoi am ales să merg eu însumi [pe frontul din Ucraina] și m-am trezit nepregătit. Din prima zi, mi-am dat seama că am făcut cea mai mare greșeală din viața mea. Când am decis să plec în Ucraina, eram un patriot convins. Am crezut că acolo sunt formațiuni naziste, cum ar fi Sectorul de Dreapta, Aidar, Azov. Toate canalele de Telegram și TV au fost concepute pentru a ne pompa [chestiile astea] în creier. Dar chiar și când eram conduși peste graniță în Ural, mi-am dat seama că noi suntem ocupanții, noi eram fasciștii. Eu [...] stăteam pe bancheta camionului și mă uitam la scenele care treceau prin fața ochilor mei, la ceea ce lăsam în urmă, toate acele sate distruse din Harkov. Mi-am dat seama că, de fap,t distrugeam o țară, împreună cu populația sa de civili”.
Kirill, soldat pe bază de contract: „Treceai printr-un sat și copiii alergau pe drum și făceau gesturi după tine. Lumea era cu susul în jos. Mă simțeam gol pe dinăuntru. Îți dai seama că toată viața ta de până acum a fost ficțiune. Un balon de săpun. Am călătorit așa până la Izium. Am petrecut trei zile în prima linie și am primit un alt semnal de alarmă când „ai noștri” ne-au atacat. Apoi, au început acele comenzi stupide... Am servit de mai multe ori și îmi dau seama când sunt trimis la masacru. Și i-am spus imediat acelui tip cu epoleți mari să se ducă dracului: „Nu sunt doar o monedă de schimb! Sunt soldat rus! Nu poți să mă arunci sub autobuz așa, pur și simplu!”. El mi-a răspuns: „Toți sunteți doar carne de tun. Sunteți al treilea grup de oameni care formează acest batalion. Știți unde au murit primele două grupuri? Aici veți muri și voi”. Apoi i-a spus comandantului meu: „Trimiteți carnea”. Ei încercau să avanseze și ne-au aruncat într-o fortăreață ucraineană, unde operau tancuri, artilerie și mitraliere, iar ucrainenii aveau sute de trupe de soldați, în timp ce noi aveam doar 40. Te trezești o persoană și, până seara, ai devenit altcineva. Treci prin metamorfoze atât de intense încât te sperie. Te sperie cât de orb erai. Și surd”.
Kirill, soldat pe bază de contract: „Am zăcut în șanț două sau trei zile și am plecat cu primul vehicul pe care l-am văzut. Am sărit în primul vehicul care a părăsit pozițiile noastre pentru a lua mâncare și muniție. La început, ei mi-au spus: „Nu primim refugiați”, dar le-am spus: „Am o armă, așa că mă veți lua într-un fel sau altul”. Este o perioadă înfricoșătoare: 1922–1939 revine, doar că 100 de ani mai târziu. Și chiar vreau să le spun [noilor recruți] că ar trebui să se întoarcă cu toții, oricât de mulți ar fi, să se întoarcă spre Moscova. Chiar și atunci când am încercat să le explic lucruri oamenilor, ei nu m-au ascultat. Nimeni nu crede, înțelegeți? Și eu eram așa, și a fost o vreme când oamenii care fuseseră deja în Ucraina au încercat să mă convingă să renunț. M-au sunat chiar din prima linie și mi-au spus să nu mă gândesc la asta”.
Anatoly, mercenar din grupul Wagner: „Am primit o citație zilele trecute. L-am sunat imediat pe comisarul militar și i-am spus unde poate merge. S-a simțit jignit: „De ce îmi vorbești așa?”. Ei bine, cum ar trebui să vorbesc cu tine, tovarășe colonel? Am făcut șase luni acolo [în Ucraina, ca parte a PMC Wagner]. „Glumești pe seama mea cu asta? Nu știam că tocmai te-ai întors de acolo!”. Ei bine, desigur [Wagner] nu a împărtășit aceste informații oficial, era ca și cum nici nu am fi fost acolo. Iar comisarul militar știe perfect cu cine a vorbit. El a spus: „Ei bine, haideți, o vom rezolva.” Nu am cum să merg acolo, înțeleg că mă vor încătușa, mă vor băga într-un tren și mă vor trimite departe. M-au sunat deja o grămadă de băieți proaspăt mobilizați să mă întrebe: „Ce fac? Unde ar trebui să merg?”. Continuați, le spun eu, serviți. Le-am spus ce cizme să-și cumpere și cum să se comporte acolo. Unii dintre prietenii mei au avut recent copii, teoretic, acești oameni nu pot fi recrutați. Dar ei îi recrutează oricum. Oamenii iau cu mâinile de cap, nu știu ce sa facă. Mulți oameni au împrumuturi și credite ipotecare. Cine le va plăti acum? Nu înțeleg ce va realiza această mulțime de oameni. Dacă noi, profesioniștii, am luat „bătaie” acolo, ce cred ei că vor face? Cel mai bun scenariu este ca ei să rămână în rezerve [în Donbas]. Cel mai rău este că mor ca niște eroi. Mai ales dacă sunt aruncați acolo după o săptămână de antrenament. O săptămână, asta nu este absolut nimic! Unitățile de luptă au nevoie de cel puțin o lună până la o lună și jumătate pentru coeziunea unității”.
Chingiz, soldat pe bază de contract: „Această [mobilizare] este dovada că armata a fost învinsă. Și ei recrutează pe oricine și pe toată lumea. Mulți oameni nu înțeleg, dar așa stau lucrurile: armata profesionistă a Rusiei a fost distrusă în ultimele șase luni, iar acum recrutează întreaga rezervă. Chiar și noi am avut pierderi uriașe. Și acum este doar o mulțime de oameni cărora li s-a dat un formular. [...] Ce diferență vor face [în prima linie]? Pur și simplu vor muri degeaba. Aceștia sunt doar civili care și-au făcut serviciul militar [obligatoriu] la un moment dat”.