Avem încă în ţară fabrici vechi de aproape un secol care funcţionează. Care a fost cheia succesului
Your browser doesn't support HTML5 video.
Ca să reziste concurenţei unii au investit în tehnologie şi design modern. Alţii au păstrat intact, procedeul de lucru, de acum 100 de ani. Odată cu marfa le vând clienţilor şi povestea supravieţuirii care, trebuie să recunoaştem, este fascinantă.
Trecută prin două războaie mondiale, fabrica de sobe de teracotă de la Mediaş părea că va pierde războiul cu modernul calorifer.
Dar, meşteşugul tradiţional al plăcilor de ceramică arse în cuptor şi pictate manual, a reînviat când românii au început să cumpere case vechi la ţară pe care le restaurează.
Sobele tradiţionale sunt nelipsite din acest decor iar la Mediaş clienţii pot să comande orice formă, mărime sau culoare. Au la dispoziţie 300 de modele de cahle - adică plăci de teracotă - toate pictate manual.
Cei 30 de muncitori ai fabricii păstrează meşteşugul intact: presează cu mâna plăcile din lut, le scot din forme, le pun la uscat, le trimit la pictat şi apoi formele intră la cuptor, unde culorile se intensifică iar pigmenţii capătă o nuanţă specială.
Radu George, manager fabrică sobe de teracotă: "Trebuie să vă imaginaţi că termenul de executare al unei sobe este între 6 şi 8 săptămâni de cel puţin de 30 de ori este luată o placă în mână până este produs final".
Lunar, pe poarta fabricii ies cel mult 30 de sobe dar cererea este uriaşă. O sobă tradiţională de bucătărie costă 2000 de lei dar preţul poate urca la 12 mii de lei în cazul pieselor ample, făcute la comandă.
În anii comunismului, bucătăriile noastre erau dominate de oalele, tigăile, cratiţele şi farfuriile de tablă emailată. Se produceau la Sighişoara, într-o fabrică ce părea condamnată la faliment odată cu apariţia pe piaţă a produselor din materiale antiaderente, aduse din import. Dar, anul trecut, vechea fabrică a fost relansată. Proprietarii au mizat pe calităţile excepţionale ale emailului - o sticlă antibacteriană, uşor de curăţat şi sănătoasă pentru gătit.
O altă poveste românească de succes, veche de aproape 100 de ani, este cea a fabricii de şosete de la Sebeş. Afacerea, care a trecut şi prin perioada comunistă, s-a reinventat cu ajutorul investiţiilor masive în utilaje moderne.
La Sebeş se produc anual 10 milioane de perechi de soseşte din care aproape jumătate se duc în ţări din Uniunea Europeană.