8 sfaturi de la exploratorii polari. Cum să reziști luni întregi în izolare

Pionierul american Richard Byrd a explicat că „lucrurile mărunte ... au puterea de a conduce chiar și pe cei mai disciplinați ... până la marginea nebuniei. Cei care supraviețuiesc cu un strop de fericire sunt cei care pot trăi profund în afara resurselor lor intelectuale, la fel cum animalele care hibernează trăiesc datorită grăsimii acumulate", scrie Business Insider.

Cum au supraviețuit exploratorii din Antarctica de la începutul anilor 1900, de-a lungul timpului, înainte de inventarea internetului?

Muzica a fost vitală pentru sănătatea și bunăstarea exploratorilor. "Este necesar să fii rupt de civilizație ... pentru a realiza pe deplin puterea muzicii trebuie să îți reamintești trecutul ... pentru a calma prezentul și a da speranță pentru viitor", a spus unul dintre cei mai tineri membri ai Expediției Terra Nova (1910-1913 ).

Expediția națională antarctică a Scoției (1902-1904) a inclus un cimpoier. Admiralul Byrd a adus un fonograf la Advance Base în 1934, numind muzica lui „singurul lux real”.

Citește și

Singurele ţări din lume care nu au raportat vreun caz de coronavirus până acum

La abandonarea navei Endurance, care se scufunda încetul cu încetul, oamenilor lui Ernest Shackleton li s-a permis să ia cu ei doar 2 kilograme de obiecte personale. Dar Shackleton a insistat ca meteorologul Leonard Hussey să-și ia banjo-ul de 6 kilograme, spunând: „Este medicina mentală vitală și vom avea nevoie de el”.

Nava Endurance, în română, Rezistența, a fost barquentina cu trei stâlpi în care Sir Ernest Shackleton a navigat pentru Antarctica în Expediția trans-antarctică imperială din 1914. Ea a fost lansată în 1912 de la Sandefjord în Norvegia; trei ani mai târziu, a fost zdrobită de gheață și s-a scufundat în Marea Weddell în largul Antarcticii.

Cărțile au jucat un rol imens în viața exploratorilor polari. Biblioteca de la bordul navei Endurance includea piese de teatru, poezie, cărți despre explorare, și romane precum „Frații Karamazov”.

Când nava s-a scufundat, Shackleton a salvat un poem de Rudyard Kipling. A smuls prima pagină dintr-o biblie care i-a fost dată de regina Alexandra, abandonând restul textului greu, deși un membru al echipajului a salvat toată cartea în secret.

Jurnalele zilnice erau extrem de frecvente printre exploratorii polari.

În primul rând, bărbații erau conștienți despre experiențele lor care ar putea avea valoare monetară în viitor. În al doilea rând, jurnalele au servit ca înregistrări și amintiri pentru familiile lor. În al treilea rând, jurnalele au devenit o cale de a diferenția o zi de alta. În cele din urmă, după cum a explicat un explorator, „Un jurnal în această viață este unul dintre singurele moduri prin care un om poate să se relaxeze”.

Există o lungă tradiție a exploratorilor polari care creează ziare pentru ei înșiși.

Rapoartele despre vreme sau relatările vizitelor la coloniile de pinguini au fost intercalate cu povești scurte, poezie, interviuri, puzzle-uri încrucișate și jocuri de cuvinte. Au fost ilustrate atât cu desene pline de umor, cât și artistice. De-a lungul timpului, aceste texte au avut o mare cantitate de conținut sexual, incluzând glume sexuale și fantezii.

După cum a explicat un explorator, „Importanța de a nu permite niciunui sentiment de depresie să devină o parte din atmosfera vieții noastre a fost clară pentru toți”.

Carsten Borchgrevink, liderul Expediției Southern Cross (1898-1900) a spus: "Monotonia acelor nopți reci și întunecate atacă mintea oamenilor ca niște spirite rele. Am descoperit că ... jocul de șah și cărți erau pasiuni foarte valoroase.

Șahul a fost popular și în Expediția Terra Nova (1910-1913). Potrivit lui Robert Falcon Scott, "Cel mai popular joc al nostru pentru recreerea de seară era șahul”.

Pentru exploratorii din Antarctica, aproape toată hrana a fost uscată sau consumată din conserve. O tocană obținută dintr-un amestec de carne uscată și grăsime, numită pemmican, îngroșată cu cereale, a furnizat multe dintre caloriile din primele expediții.

Pentru a difersifica gastronomia, oamenii au experimentat alimente noi, cum ar fi carnea de pinguin sau focă. În câteva cazuri, cum ar fi expediția Fram și expediția trans-antarctică imperială, chiar și-au mâncat câinii.

Expedițiile polare erau de obicei foarte bine aprovizionate cu bere, vin și băuturi spirtoase.

În aceste expediții a existat o dezbatere cu privire la importanța alcoolului - nimeni nu a vrut să încurajeze beția, iar alcoolul ar fi putut fi periculos pe teren.

Amundsen, primul om care a ajuns la Polul Sud, are altă părere: „Un pahar ocazional de vin sau de băuturi spirtoase erau lucruri de care toți, fără excepție, eram foarte bucuroși ... Personal, consider alcoolul, folosit cu moderație, ca medicament în regiunile polare".