Șerban Țigănaș, arhitectul care se află în spatele unor clădiri spectaculoase: „Trebuie să învăţăm să nu mai consumăm natura”

Este unul dintre cei care au schimbat pentru totdeauna fața Clujului. Iar biroul său de proiectare, pe care l-a deschis împreună cu inginerul Florin Dico, prieten din copilărie, lucrează acum la două spitale similare cu cele din Vest.

Milioane de oameni, români şi străini. Suporteri, sportivi de performanță, tineri veniți din toate colțurile lumii și vedete de talie internațională. Sărbătoare, bucurie, nebunie!

Toată această energie e adăpostită de creațiile unui arhitect român. Şerban Ţigănaş îşi priveşte munca cu satisfacţia omului care ştie că lasă ceva în urmă.

Născut şi crescut în Ardeal, Şerban Ţigănaş conduce echipa de minţiţi sclipitoare din spatele Arenei şi a Sălii Polivalente din Cluj și a Stadionului Oblemenco din Craiova.

Citește și

Povestea lui Alexandru Tomescu, violonistul român care aduce muzica marilor clasici în munții Bucegi

În 2017, stadionul a ieşit pe locul 4 în lume la votul juriului pe un site de specialitate. Iar în 2013, Arena din Cluj a fost premiată la un concurs internaţional de arhitectură din New York şi a apărut pe coperţile revistelor internaţionale de specialitate.

Noi ne întoarcem pe Stadionul Arcul de Triumf, premiat anul trecut de ordinul arhitecţilor, să aflăm cum funcţionează mintea unui arhitect. Un stadion cochet, gândit să nu eclipseze, ci să scoată în evidenţă frumuseţea din jur.

Şerban Ţigănaş, arhitect: „Spaţiul public e al tuturor, trecem prin el, petrecem timp. Cum pot să fie gândurile unui om care se plimba pe aici dacă mediul e agresiv, dacă lucrurile nu sunt frumoase sau liniştitoare? Ce gânduri poți să ai?”

Un întreg colţ al stadionului este transparent. Publicul poate admira din tribune mănăstirea Caşin, în timp ce trecătorii pot gusta puţin din magia spectacolului din teren de pe stradă, dacă n-au bilet.

Şerban Ţigănaş, arhitect: „Să vezi în interiorul unei dotări publice mi se pare un act de civilizaţie, până la urmă, nu? Aici sunt banii dumneavoastră. A vedea prin lucruri, a vedea dincolo de ziduri, de pereţi, de liziera parcului sau a pădurii este o putere a minţii, de a merge mai departe şi lucrul ăsta mi se pare şi simplu şi complex şi foarte important.”

Şerban Ţigănaş, arhitect: „Trebuie să învăţăm să nu mai consumăm natura şi să o înlocuim cu construcţii, ci să înglobăm natura şi să folosim natura şi până la urmă natura trebuie să devină parte din oraş.”

Încă din tinereţe lupta pentru dreptul cetăţenilor de a-şi recâştiga oraşul şi clădirile publice. În urmă cu 15 ani a făcut parte din echipa de arhitecţi care şi-a pus amprenta pe Centrul Clujului şi a schimbat pentru totdeauna viaţa oraşului. A fost printre cei care au transformat Piaţa Unirii într-o piaţă pietonală.

Şerban Ţigănaş, arhitect: „Cât mai mult spaţiu accesibil pentru pietoni, cât mai mult spaţiu multifuncţional pentru cei care au imaginaţie. Iată, aici, asta a fost o inovaţie care le-a plăcut atât de mult celor de la primărie că au păstrat-o mai mulți ani de zile. Una din imaginile din timpul concursului era cu un ecran pus aici pe latura estică şi cu un cinema în aer liber, lucru care s-a adeverit peste mai mulţi ani de zile pentru că TIFF-ul îşi face seara de dechidere exact aici.”

La Cluj a ţinut morţiş să renunţe la gardul care împrejmuia vechiul stadion şi să deschidă tot spaţiul publicului care se plimba prin parc.

Radu Raţiu, administrator Cluj Arena: „Dânsul avea totdeauna, aşa, un război astfel încât stadionul să fie cât mai deschis, pentru promenadă, pentru cetăţeni...”

Apoi Sala Polivalentă a gândit-o cu multiple configuraţii pentru a putea fi folosită pe tot parcursul anului la cât mai multe evenimente.

Vine dintr-o familie de sportivi. Tatăl juca volei, mama baschet, iar sora a fost campioană naţională cu Universitatea Cluj. La facultate l-a avut profesor de sport pe Nicolae Pădureanu, antrenorul lotului naţional de rugby din anii '70, şi el arhitect.

Şerban Ţigănaş, arhitect: „Și mi-a spus, uite, aici e o zonă liberă. Când ai trecut de uşa de la sala de sport, aici toţi suntem altfel. Aici e fairplay, aici toţi suntem egali. Şi asta era în anii '85, în comunismul ăla sinistru în care tot Bucureştiul colapsa de sărăcie şi de tâmpenie şi în care el n-a spus că e o zonă liberă de comunism, dar noi am înţeles chestia asta. Cel mai mult m-au influenţat partea asta de coeziune a echipei, de lucrat împreună, de cunoscut foarte bine ce poate fiecare şi ce poate să dea atunci când joci şi cred că seamănă foarte mult cu ce facem în biroul de arhitectură acum.”

Între timp echipa din biroul său de arhitectură a trecut la nivelul următor.

Se lucrează la două clădiri în care se vor salva vieţi. Un centru de transplant şi un spital de pediatrie, proiectate alături de arhitecți din Spania la standarde similare cu cele din Vest.

Alexandrina Kiss, arhitect: „Aici foarte mult accent s-a pus pe grădinile terapeutice. Pentru că sunt foarte mulţi pacienţi copii şi foarte multe grupe de vârstă. Cum să laşi copiii să se joace într-o secţie? Păi e spital de copii, adică funcţiunea e să le uşureze durerea şi suferinţa când stau în spital.”

În celălat colţ, Levi proiectează Sala Polivalentă din Braşov, care se va încălzi cu energie geotermală şi a fost amplasată în mijlocul unui parc de unde pot fi admiraţi munţii.

Levente Kornis, arhitect: „Un lucru fin şi un lucru bine făcut te obliga să te porţi cumva, dacă îi facem ceva extrem de dur, doar betoane, lucrurile fine te civilizează oarecum, cum dacă am un parapet de sticlă, parcă pun mai uşor mâna pe parapetul respectiv.”

Aceleaşi principii, de transparență, respect pentru public şi pentru banii contribuabililor le insuflă şi următoarelor generaţii de arhitecţi.

În fiecare săptămână predă cursuri la Universitatea Tehnică, unde este decanul facultăţii de arhitectură, pe care în tinereţe a absolvit-o magna cum laude.

El şi-a luat inspiraţia pentru exteriorul arenei de la o lucrare de artă.

Şerban Ţigănaş, arhitect: „Mie îmi place foarte mult un pictor italian, care se cheamă Lucio Fontana. Îşi zgâria pânza, rupea panza pictată. Imaginea de pânză tăiată şi care se despica şi te lasă să treci dincolo, a fost pe undeva una dintre ideile de aici.”

În birou, de 25 de ani, lucrează cot la cot cu inginerul Florin Dico.

Şerban Ţigănaş, arhitect: „Dacă n-am fi folosit computerele, probabil că şi astăzi mai lucram, la 10 ani după! Este plasa, plasa fileului de volei, de tenis, plasa porţii de la handbal. Şi plasa asta, dacă o loveşte o minge, se deformează. Şi deformându-se încep dreptunghiurile să fie inegale. Iar computerele şi iar algoritmii şi tehnologia, că altfel ar fi fost mult, mult prea elaborios să construim fiecare bucăţică.”

Florin Dico, inginer: „La facultate asta a fost una dintre probleme că nu mi-a acceptat să lucrez pe computer. Ca să fac o temă la geometrie descriptivă îmi trebuiau 6-7 ore. Chestia asta o făceam pe computer cam în 3 minute şi n-am rezistat.”

O clădire de birouri verde le-a adus un premiu la Londra pentru eficienţă energetică. În urmă cu mai mulţi ani, autorităţile plănuiau să ridice aici turnuri cu zeci de etaje. A fost unul dintre cei care s-a opus.

Şerban Ţigănaş, arhitect: „Eu m-am născut şi am copilărit aici, în cartierul ăsta. Aici e şcoala şi liceul Bălcescu, unde am şi terminat, catedrala unde am fost botezat, maternitatea e la capătul străzii, asta e universul meu.”

Ca să nu strice panorama oraşului, câţiva ani mai târziu, a proiectat în acelaşi loc două clădiri mai mici, cu o piaţă între ele. De pe acoperiş, angajaţii se pot bucura acum de privelişte. Iar la fiecare etaj au spaţii de relaxare sau locuri unde să se retragă și să lucreze în linişte şi comfort.

Florin Dico, inginer: „În primul rând, de ce ţinem cont, ţinem cont că ne facem pasiunea noastră. Şi suntem pasionați să facem lucrurile bine, să ne placă în primul rând nouă.”

Şerban Ţigănaş, arhitect: „Dacă îți place ţie în primul rând există şansa să placă şi celorlalţi. Dacă nu îţi place ţie atunci cred că şansa de a nu mulţimi pe alţii e foarte mare.”

Şerban Ţigănaş este un arhitect român ale cărui creaţii au făcut înconjurul lumii. Au adus bucurie şi emoţie pentru milioane de oameni. Cu transparență, lumină, deschidere, respect pentru istorie dar mai ales pentru oameni şi ce-i înconjoară a desenat, cărămidă după cărămidă, o Românie mai bună.