O familie din Piscu a pus patrimoniul românesc pe harta europeană. Adriana și Virgil Scripcariu au fondat „Școala Muzeu”
Your browser doesn't support HTML5 video.
Adriana și Virgil Scripcariu au ridicat prin forțe proprii și cu ajutorul voluntarilor Scoala Muzeu de la Piscu. Este un proiect cultural care a câștigat Premiul European pentru Patrimoniu.
La 40 de kilometri de București, în satul Piscu, elevii din grupa pregătitoare au venit să descopere meșteșugul olăritului. Sunt primiți într-o clădire scăldată într-o lumină caldă, printre oale și ulcele vechi de sute de an, de toate mărimile și culorile.
Se adună într-o șezătoare și află de la Adriana că Piscu a fost timp de secole cea mai importantă vatră de olari din jurul Bucureștiului. Timp de câteva ore, copiii uită de telefoane și de rețele sociale. Își sufleca fascinați mânecile și învață cum să modeleze și să își picteze propriile obiecte.
La etaj, tradiția se îmbină cu tehnologia moderna într-o sală specială de proiecție de unde află informații despre istoria meșteșugului. Școala-Muzeu de la Piscu este rodul mai multor ani de muncă și dedicare a soților Virgil și Adriana Scripcariu.
Adriana Scripcariu, istoric de artă: Rețeta este experiența practică. Nu vă închipuiți cât sunt de încântați copiii să picteze un obiect, să modeleze la roată, cât sunt de fascinați să privească. Cum se naște obiectul acela. Copilului daca îi oferi alternative, el le primește.
Virgil Scripcariu, sculptor : Cred că noi avem o problemă, în general. Aruncăm prea ușor la coș lucrurile vechi, dar și aminitirile.
În 2022, Muzeul de la Piscu a câștigat prestigiosul Premiu European pentru Patrimoniu și este recunoscut drept un model de referință la nivel european pentru conservarea și promovarea tradițiilor și meșteșugurilor.
Adriana Scripcariu, istoric de artă: Îți îmbogățește viața, îți înfrumusețează viața, te ajută să înțelegi, te ajută să iubești locul în care trăiești, să nu mai fii frustrat că nu trăiești în Italia. Ei de ce sunt mândri că trăiesc în Italia? Pentru că sunt înconjurați de atâtea frumuseți și aceste frumuseți sunt cultivate. Toate lucrurile astea sunt valabile, de fapt, nu doar în Italia. Sunt valabile peste tot daca știi un pic să le activezi, să le animi și să ajuți un pic copilul să le înțeleagă.
La sat locuiesc de aproape 20 de ani, după ce și-au vândut locuința din centrul capitalei. Au 6 copii, iar 4 dintre ei s-au născut la Piscu. Fiecare are propriul rol în muzeu.
Adriana Scripcariu, istoric de artă: Au fost doua priorități: copilăria copiilor să fie mai la aer și să existe loc pentur atelierul de sculptură.
Virgil este unul dintre cei mai apreciați sculptori români contemporani. Una dintre sculpturile sale "Columna lui Ivan" face parte din Memorialul Ivan Patazaichin de la Tulcea, inaugurat anul trecut.
Anul acesta, mai multe dintre lucrările sale sunt expuse în gradina și în interiorul mănăstirii Batalha, din Portugalia, un monument aflat în patrimoniul mondial Unesco.
Adriana este istoric de artă și a scris mai multe cărți și manuale școlare despre patrimoniu. Multe material pe care le are le-a predate sufrageria casei, atât propriilor copii, cât și celor din sat.
Adriana Scripcariu, istoric de artă: Le-am readus istoria propriei comunității aproape. Cei care îndrumau acești copii erau cei din generația bunicilor lor. Ei aveau cu toții bunici foști olari, dar mulți dintre ei au lucrat cu lutul prima data la inițiativă noastră.
În muzeu, copiii familiei Scripcariu lucrează cot la cot cu nea Costel Sotir, ultimul olar rămas în sat.
Virgil Scripcariu, sculptor: Îi și responsabilizăm, câștigă și ei niste bani. Mi se pare că toată componenta asta care tine de făcutul lucrurilor, de a vedea cum se câștigă niște bani, tot face parte din procesul educațional.
Când s-au mutat în sat, au început să ia ulițele la pas, și-au cunoscut vecinii și le-au descoperit cuptoarele, ceramica și istoria. După ani de cercetare, Adriana a scris o monografie despre familiile de olari din Piscu și lucrările acestora. De aici a pornit ideea pentru un muzeu.
Virgil Scripcariu, sculptor : Vedeam la porți oale superbe cu Frunze, cu tot felul de gunoaie în ele, care erau în remorca tractorului și atunci m-am prins că ăla e un moment bun să colectez și așa s-au adunat.
Materialele pentru muzeu le-au adunat din donații și din forțe proprii.
Au reușit să coaguleze în jurul lor o întreagă comunitate de iubitori de artă și patrimoniu. Pe arhitectul Cosmin Pavel l-au cunoscut când a venit împreună cu studenții la una dintre școlile de vară de la Piscu.
Cosmin Pavel, arhitect: Eram cu o grupă de studenți la care predam la anul 2 și făceam un studiu pe satul Piscu. Am venit pe aici, Virgil și Adriana ne-au dus și ne-au arătat satul. Iar în semestrul doi au venit și au spus "băi nu v-ar interesa să lucrați la un proiect de muzeu și scoală, așa?"
Muzeul a fost proiectat de Cosmin și studenții sai. Toți au lucrat în regim de voluntariat. Iar clădirea a fost ridicată de Grigore împreună cu mai mulți oameni din sat pe parcursul mai multor ani.
Persoană din sat: De aceea am și promis că vin. Să stiu și eu că am pus bazele la ceva nou, la ceva bun. Ținem în viață dulgheria.
Virgil Scripcariu, sculptor: Oamenii aceștia pricep materialitatea. Au o dibăcie care, după părerea mea, vine din moștenirea asta a lor culturală. Din moștenirea că părinții, bunicii, străbunicii au lucrat la roată.
Cosmin Pavel, arhitect: Entuziasmul lor m-a contaminat și pe mine și pe studenții de atunci și așa am luat decizia.
Clădirea a câștigat mai multe premii de arhitectură la nivel național. A fost nominalizată în finala concursului pentru arhitecură, organizat de Comisia Europeană.
Cosmin Pavel, arhitect: E toată această transparență pentru că muzeul nu are propriu-zis o fațadă, nu are un perete. Are o serie de straturi prin care poți să treci, e foarte luminos. Are această prispă, noi îi spunem peristil, acest sir de coloane care protejează, care înconjoară tot spațiul interior.
Între timp, clădirea a devenit un reper pentru studenții de la arhitectură care vin să o viteze și să se inspire.
Turist: Este minunat. Trebui să vii aici că să simți emoțiile pe care le transmite acest lot.
Acum Grigore și Cosmin sunt din nou în șantier. Construiesc a doua etapă, o clădire care va găzdui un bistro, un aterlier și o rezidență pentru alți artiști care vor să vină în vizita. În doar doi ani, muzeul s-a transformat într-un hub cultural unde artiștii vin să țină concerte, spectacole de dans sau să-și filmeze videoclipuri pentru piese.
Cu talent, răbdare și atenție față de cultură, tradiții și oamenii care-i înconjoară, familia Scripcariu a adus în secolul XXI tradiția unei Românii uitate. Au știut să salveze și să protejeze comorile peste care s-a așternut praful și l-au așezat din nou în lumina pe care o merită.