O echipă de români a cucerit locul întâi la campionatul mondial de robotică. Cum au intrat în istorie elevii din Arad

Galerie foto

Sunt tineri cu minţi sclipitoare, pasionaţi, iar secretul care i-a dus pe primul loc în lume e munca în echipă. Mai bine de o mie de ore au meşterit la robotul care i-a făcut campioni.

Houston, Texas. 23 aprilie, 2022. În noaptea în care românii sărbătoreau Paştele, o echipă de elevi din Arad ieşea campioană modială la robotică în Statele Unite şi intra în istorie.

160 de echipe din întreaga lume au participat la concurs şi a fost pentru prima dată când americanii, susţinuţi de mari companii, printre care şi NASA, au fost învinşi. Au câştigat ai noştri.

Ei sunt campionii, membri Delta Force. Într-o sală de clasă transformată în atelier în Liceul de Informatică din Arad, e locul în care aceşti copii îşi petrec zile şi nopţi, muncesc. Robotul construit de ei mută şi încarcă diverse obiecte şi poate fi oricând adaptat şi folosit în industrie. Au muncit aproape o mie de ore la el. Întreaga poveste începe de la Octavian Botoșan, un mic geniu al tehnologiei care a reuşit să se înconjoare cu o echipă care funcţionează fără cusur.

Octavian Botoșan, fondator Delta Force: „Școli din Finlanda sunt în top. De ce? Pentru că ele s-au mutat de la partea asta de ce avem în manual, copiem pe caiet, tocim şi venim ziua următoare şi spunem poezia şi a doua zi nu mai ştim nimic. Trebuie focusat pe chestia de lucru practic şi de învăţat prin experimentat. Mi se pare că e o chestie foarte ciudată că la ore precum chimia şi fizica nu se pune accent pe experimente şi pe lucrat în laborator, ci pe memorat formule şi memorat tipuri de rezolvări ca să le facem mâine la test şi poimâine să nu mai ştim ce am făcut. Asta e o mare problemă care ar trebui schimbată.”

Octavian s-a apucat de robotică în clasa a 8-a. Când a intrat la liceu, în 2016, a pus bazele echipei Delta Force. Acum sunt 43 de membri, împărţiţi pe departamente.

Octavian Botoșan, fondator Delta Force: „Practic totul începe de la zero. Putem să rulăm simulaţii şi în momentul în care suntem satisfăcuţi începem construcţia din viaţa reală a robotului.”

Aici se face proiectare, în alt colţ este echipa de programare, un departament se ocupă de printarea pieselor.

Octavian Botoșan, fondator Delta Force: „Braţul proiectat care a fost pe robotul cu care am câștigat campionatul mondial…tot este făcut la imprimantă.”

Departamentul tehnic asamblează robotul. Mare parte din componente sunt produse de ei.

Departamentul de marketing şi promovare. De multe ori, stau acolo până dimineaţă.

Mihai este cel mai tânăr membru. E clasa a 8-a.

Mihai: „Faţă de alţi prieteni care de exemplu stau ore pe calculator, am zis să fac altceva cu timpul meu şi cu tinereţea mea şi să învăţ lucruri care mai devreme sau mai târziu mi-au adus un beneficiu.”

Reporter: „Câţi ani ai tu?”

Mihai: „14 ani.”

Briana conduce departamentul de marketing. Am întrebat-o în ce proporţie o ajuta informaţiile primite în şcoală.

Briana: „În proporție de 20, 25 la sută. Primeşti. Doar 20 la sută din şcolă.”

Reporter: „Şi restul?”

Briana: „Iei singur. Şi restul iei tu din altă parte…”

Toţi aceşti copii sunt autodidacţi şi au ajuns pe primul loc în lume fără ca sistemul de educaţie să-i ajute prea mult. Muncesc însă cu pasiune şi formează echipe, lucrează împreună, se ajută şi învaţă unii pe alţii. Octavian e student acum în anul întâi la facultate. A rămas mentorului grupului. A avut ofertă să rămână în America. N-a vrut să-şi lase echipa. Speră să apuce ziua în care școala din România va arăta altfel.

Octavian Botoșan, fondator Delta Force: „Ce învaţă fiecare elev roman? Trebuie să fii pe cont propriu. Lasă lucrurl în echipă. Eu îmi văd de treaba mea. Am notele mele. A doua problemă copiatul şi minţitul. Nu cred că există elev care, fie că e acum, fie că a terminat acum 20-30 ani să nu fi minţit vreodată că şi-a uitat tema acasă de frică că va avea repercusiuni din partea profesorilor.”

Reporter: „Şi asta cum ar trebui schimbată?”

Octavian Botoșan, fondator Delta Force: „Păi în primul rând abordarea şcolii în sine. Ar trebui să folosim mult mai mult lucrul în echipă şi să ne focusăm pe partea aceasta de proiecte şi echipe pentru că sunt esenţiale pentru a şti cum să colaborezi într-o echipă. Şi a doua parte, programa în sine ar trebui foarte multe schimbări şi restructurări.”

Raul: „Consider că sistemul educaţional la momentul actual este destul de tradiţional. Ar trebui să încorporăm elemente mai noi, de exemplu tehnologia. În ţară avem o mare problemă de analfabetism tehnologic. E o problemă mare, nu doar pentru piaţa de joburi, ci şi pentru infrastructura ţării. Am putea să digitalizăm atât de multe şi nu o facem pentru că oamenii pur şi simplu nu ştiu să folosească tehnologia. Tehnologia ar putea fi aplicate în multe domenii ale învăţământului.”

În clasa lui Mihai se scrie după dictare. Profesorii ştiu care sunt metehnele sistemului, dar schimbarea se realizează mult prea lent.

Flavia Lupei, profesor: „Informaţiile pe care le iau de aici din clasă nu sunt informaţiile care le sunt necesare. Încercăm să ne adaptăm şi noi, să combinăm tehnologia cu tradiționalul. Eu la el voiam să mă refer…are toate calităţile copilului viitorului.”

Lilla Pellegrini, director liceu informatică: „Este o provocare şi pentru noi pentru că această lume a roboticii în lumea asta accelerată devine din ce în ce mai importantă. Eu personal ca şi director mi-aș dori să introducem roboţi şi în curiculla şcolii.”

Echipele pe care le-au învins în America dispun de fonduri de sute de mii de dolari pentru dotări şi pregătire. Ai noştri au strâns din sponsorizări 20 de mii de dolari pentru echipamente şi sunt susţinuţi de Fundația Naţie prin Educaţie pentru a putea să ajungă la concursuri. Când s-au întors în ţară, statul roman nu le-a oferit nimic în afară de diplome.

Participant la concurs: „Am primit o scrisoare înrămată din partea domnului preşedinte şi a venit consiliera dânsului la festivitatea de la şcoală.”

Reporter: „Dar să vă premieze să vă dea ceva să vă luaţi şi voi o bomboană...”

Participant la concurs: „Nu.”

Scrisoarea e ţinută cu mândrie de fiecare dintre ei acasă. Meritau mai mult. Echipa are doi mentori care îi însoțesc peste tot şi-i ajută cu formalităţile atunci când călătoresc. Florin Feher este profesor în liceu.

Corina Botoșan este mama lui Octavian.

Corina Botoșan, mentor: „Competiţia e recunoscută de Ministerul Educaţiei dar nu primeşte fonduri. Şi domnul ministru, Cîmpeanu, înainte de a pleca din minister a decis că toate competiţiile nefinanțate de minister să nu primească nici bursele de performanţă. Şi aceşti copii nu primesc nici măcar cei 5 sute de lei care li s-ar cuveni după un asemena rezultat.”

I-am întrebat dacă vor să plece în altă ţară. Unul singur a ridicat mâna. Restul vor să rămână aici.

Raul: „Aţi întrebat câţi dintre noi plecăm din România. Şi eu am decis să rămân. Pentru că dacă există o schimbare vreau să fac parte din schimbare. Măcar cu un bine. Să sperăm că de la bine la mai bine.”

Reporter: „Câţi ani ai?”

Copil: „17 ani..”

Cătălin a preluat de la Octavian conducere grupului. Noaptea târziu, când ajunge acasă, deschide calculatorul şi munceşte pentru echipă.

Cătălin: „Mai am de comandat piese, emailuri, telefoane..cum proiectăm 3D robotul mai lucrăm şi de acasă…”

Reporter: „Lucrați non-stop.”

Cătălin: „Păi dacă vrem performanță, trebuie să depun efort.”

Părinţii lui Cătălin: „Normal, copiii ăştia fiind atât de buni ar trebui susţinuţi ca să nu plece dincolo. Şi statul ar trebui să investească în ei. Cătălin vrea să rămână în România. Vrea să facă ceva pentru România.”

Din mâinile lor, un nou robot capătă formă. Cu el vor reprezenta România la următorul campionat mondial. Aceşti tineri îşi văd de treabă, au descoperit că în echipă şi cu multă muncă sunt mai puternici, sunt cei mai buni.

Într-o Românie căreia de ani buni i se tot promite că o să fie educată, ei învaţă singuri, inventează şi sunt dovada că munca şi perseverenţa dau roade. Trebuie să-i susţinem şi să învăţăm de la ei pentru că aşa arată viitorul.