Ion Dichiseanu, înmormânat sâmbătă la cimitirul Belu. Cum va avea loc slujba

Trupul neînsufleţit al acestuia a fost depus vineri în foaierul Teatrului Nottara, iar cei care au dorit i-au adus un ultim omagiu. Întregul proces s-a desfăşurat cu respectarea normelor sanitare în vigoare.

Sâmbătă, la ora 10:00, cortegiul va pleca spre cimitirul Belu, unde va fi depus în capelă. Slujba de înmormântare va avea loc ora 12:00. Ion Dichiseanu va fi înmormântat cu onoruri militare.

Unul dintre cei mai iubiţi actori din România, Ion Dichiseanu s-a stins din viaţă pe 20 mai 2021, la vârsta de 87 de ani, dintre care peste 40 de ani i-a petrecut pe scena Teatrului Nottara, care i-a fost "acasă". A făcut parte din celebra "tripletă de aur" a Teatrului Nottara, alături de George Constantin şi Cristea Avram şi a jucat aici, în teatrul de pe bulevard, zeci de roluri care i-au adus gloria. Povestea lui Ion Dichiseanu, bărbatul iubit de toate femeile şi actor adulat, a început în Teatrul Nottara, în anul 1961, cu rolul care l-a făcut celebru, Antoniu, în spectacolul "Antoniu şi Cleopatra", de W. Shakespeare, după ce destinul l-a purtat pe multe şi întortocheate căi.

Ion Dichiseanu s-a născut pe 20 octombrie 1933. Călătoria lui prin lume a început în gara din Adjud, aşa cum îi plăcea să povestească, "printre pavilioanele CFR-ului", căci tatăl lui a fost impiegat. Anii războiului au fost tumultuoşi şi i-au răpit unul dintre primele visuri de copil: să-şi ia o bicicletă. Apoi, istoria a venit peste el, iar la aproape 10 ani a ajuns într-un lagăr de lângă Salzburg, unde a petrecut aproape un an, până când a fost eliberat de americani. S-a întors în ţară împreună cu familia şi, pentru că i-au murit părinţii, a fost nevoit să se întreţină, aşa că şi-a petrecut doi ani la o şcoală de ucenici, apoi a devenit student la Politehnică. Însă destinul lui era în altă parte. Nepoata celebrului George Vraca, personalitate care avea să-i marcheze destinul, i-a sugerat să meargă la unchiul ei, pentru o audiţie. Şi, cu o intuiţie extraordinară, George Vraca a ghicit în el, în acele câteva clipe în care băiatul timid a recitat un monolog din Othello, marele actor care avea să marcheze peste jumătate de secol de teatru în România. L-a trimis să dea examen la Institut, unde a fost admis al doilea din peste 300 de candidaţi şi de-abia atunci Ion Dichiseanu a simţit că se află pe drumul cel bun, potrivit comunicatului.

Citește și

Un bărbat din Maramureș ar fi fost ucis de fiul lui. Vecinii sunt șocați: ”Doamne ferește, atât poți să spui”

A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică în 1959 şi a plecat, împreună cu toată promoţia lui, la proaspăt înfiinţatul Teatru din Botoşani, unde au fost repartizaţi. Dar destinul avea să i se întâlnească din nou cu cel al lui George Vraca. Acesta l-a văzut pe scenă şi l-a chemat la Bucureşti să-i ofere rolul principal din 'Antoniu şi Cleopatra'. Şi aşa a început un traseu extraordinar în Teatrul Nottara, unde în cele peste patru decenii cât a urcat pe scenă a jucat roluri rămase în istoria teatrului românesc.

După Antoniu, i s-a oferit rolul lui Alioşa în Fraţii Karamazov, în anul 1962, ambele spectacole în regia lui George Teodorescu. Tot în 1962, a jucat în regia lui Radu Penciulescu 'Steaua polară' de Sergiu Fărcăşan şi rolurile au continuat în mari spectacole precum: 'Oedip rege' de Sofocle, regia Mircea Marosin (1964), 'O noapte furtunoasă' de I.L. Caragiale, regia George Rafael (1966), 'Othello' de W. Shakespeare, regia Cornel Todea (1969), 'Timon din Atena' de W. Shakespeare, regia Dinu Cernescu (1978), 'Coriolan' de W. Shakespeare, regia Dinu Cernescu (1979), 'Citadela sfărâmată' de H. Lovinescu, regia Mihai Berechet (1984), 'Misterele Londrei', un musical după Pygmalion, de G.B. Shaw, regia Dominic Dembinski (1995), 'Îngeri în America' de Tony Kushner, regia Theodor-Cristian Popescu (1999), 'Ce frumos e în septembrie la Veneţia' de Teodor Mazilu, regia Nicolae Scarlat (2001), 'Sărbători fericite' de Jean Poiret, regia Dinu Cernescu (2003).

De asemenea, Ion Dichiseanu a avut şi o importantă carieră în cinematografie, jucând în peste 50 de filme, iar a doua iubire a vieţii lui, pe lângă teatru, a fost muzica, la concerte umplând săli şi stadioane întregi. A publicat volumele, 'Frumoasa spaniolă, frumoasa suedeză' şi 'Am fost rivalul regelui. Povestea mea de iubire cu Sara Montiel'.

În anul 2019, a fost decorat de preşedintele României, Klaus Iohannis, cu Ordinul Serviciul Credincios în grad de ofiţer.