Interviu cu Florin Piersic la 85 de ani: ”E o vârstă la care mă țin de femei, să nu cad”

Galerie foto

După spectacolul din Cluj-Napoca, ”Mărgelatu” a oferit în exclusivitate un interviu Știrilor ProTV.

Marele actor a vorbit despre viață, regrete și despre dorul de îmbrățișări și aplauze.

Maestrul Radu Beligan a fost cel care a adus, din Franța, piesa ”Străini în noapte”, a tradus-o și a adaptat-o pentru Florin Piersic.

Florin Piersic: ”Astă seară a fost ceva mai special. Nu știu, să joci în orașul în care te-ai născut... Să te întâlnești cu cei care te mai cunosc. Și să stai pe o scenă pe care n-am stat de multe ori, recunosc. Așa s-a stabilit să joc azi aici, în cinematograful, îmi vine să rad, în cinematograful Florin Piersic, așa se numește.

Despre altceva am vrut să vă spun, că toate spectacolele astea ale noastre au fost în 11 ani jucate, aproape în toate orașele țării. Le-am jucat și afară, aproape toate capitalele Europei: Luxembourg, Lisabona, Tel Aviv, Londra, Montreal, Toronto. Multe, multe. Le-am jucat cu plăcere extraordinară. Pentru că sunt spectacole în limba română, piesa e al lui Eric Assous, pe care îl regret foarte tare, la 34 de ani a plecat. A scris această piesă pe care mi-a adus-o maestrul Beligan. Robert Hossein, el e directorul teatrului din Paris. Și el l-a invitat pe maestrul Beligan. Văzând spectacolul, maestrul a spus: Piesa asta e pentru Florin. A adus-o la București, a tradus-o și după asta mi-a dat-o mie. Dumnealui, domnul Beligan, mi-a mai oferit niște roluri, dar mie mi-a plăcut foarte tare piesa asta. E bine pentru tine să joci. Și ar trebui acum, cu dumneavoastră aici, să vă mărturisesc că a fost una din bucuriile pe care le-am avut în ultimii ani, repet, jucând-o de peste 11 ani, această piesă, peste tot. Numai în America n-am fost cu piesa, cu toate că am fost chemați mereu.

Sunt bucuros că am avut și ideea foarte bună, nu folosesc cuvinte mari. Domnul Beligan m-a întrebat cu cine vreau să joc piesa. După ce am jucat-o 2-3 ani cu Emilia Popescu, am ales-o eu pe Medeea Marinescu să îmi fie parteneră. Și de atunci mă bucur cu ea de succesul pe care îl are această piesă. Recunosc, după atâta timp nejucând, asta seară am avut emoții mai mari decât mi-aș fi putut imagina. Și pentru faptul că sunt în orașul în care m-am născut, în am copilărit și de unde am plecat eu spre această profesie.”

”Dacă nu m-aș fi făcut actor, eram ori medic veterinar, ori preot”

 

Florin Piersic spune că, dacă nu ar fi ajuns actor, i-ar fi plăcut să fie preot. Însă soarta a făcut ca, după ce a recitat o poezie, cu binecunoscutul său talent, să intre cu nota 10 la Institutul de Teatru.

”Dacă eu nu m-aș fi făcut actor, eram ori medic veterinar, ori preot. Puteam să fiu preot, da, că mi-a plăcut. Aș fi dorit să fiu preot, dar am spus o poezie.. e prea mult de povestit. Și datorită acestei poezii, am dat la Institutul de Teatru din Bucureșți și cinematografie și am reușit cu 10 atunci. Și așa am făcut eu facultatea.”

Marele actor este și un om foarte modest. Consideră că nu a avut nicio mare realizare în viață. În schimb, însă, el este foarte mândru de spectacolul ”Oameni și șoareci”, dar și de Hamlet.

”Cea mai mare realizare? Nu am avut nicio mare realizare. Am avut roluri pe care le-am iubit foarte tare. Rolul pe care l-am iubit cel mai tare a fost spectacolul Oameni și șoareci, a lui Steinbeck. L-am jucat ani și ani de zile, peste tot în România și afară în strinătate, la Viena, Belgrad, Budapesta, Moscova, unde l-am jucat am avut un succes extraordinar. Ori piesa aceea o datorez maestrului meu, profesorul meu de actorie, Alexandru Finți. Lui îi datorez acest rol.

Am vrut să joc ce au jucat și alți colegi cu succes, tot cu maestrul Finți, am început repetițiile cu el, era visul vieții. Nu numai visul meu, ci visul tuturor actorilor pe care îi cunosc, bărbați fiind, actori, care și-au dorit și își doresc să îl joace pe Hamlet. Am început repetițiile cu dansul, dar din păcate dumnealui, ca alții pe care îi regret extraordinar, a plecat în clipă când eu eram chiar pregătit de dumnealui să joc la Teatrul Național din București acest spectacol, Hamlet, al lui Shakespeare. Ar fi fost o bucurie pentru mine. Dacă astăzi dumneavostră, cei care mă urmăriți. Dacă și tu, Teodora, ați fi avut ocazia sau posibilitatea de a mă asculta, atunci ați fi înțeles că eu, Hamlet, vorbesc de rolul Hamlet, îl știu tot, din scoarță în scoarță. Pentru că prima condiție pe care o are un actor, asta am învățat de la maeștrii mei, care au fost mulți, e textul. Știi textul, știi tot. Nu știi și asculți sufleurul sau te rătăcești, nu. Deci textul e important. Ori eu când am aflat că s-ar putea aș joc rolul asta, am învățat toată piesa. Dacă s-ar pierde piesa lui Shakespeare, Hamlet, eu aș putea să o scriu, să o rescriu.”

„Mi-e dor de Bucovina”

 

Florin Piersic: ”Aici m-am născut, deci socotesc că aici e casa mea, la Cluj. Pentru că aici m-am născut, aici am copilărit, aici am făcut liceul, și aici am trăit cele mai frumoase momente din tinerețea mea. Și mai e un loc, pe care îl ador și îmi pare bine că pot să spun, Bucovina. Mi-e dor de Bucovina cum nu pot să spun. Zilele trecute am făcut o călătorie acolo, acum 2 săptămâni, și am fost primit cum n-am fost primit niciodată nicăieri. Mi-a plăcut. Adevărul e că pentru mine, publicul e partenerul meu cel mai prețios. Dacă n-ar fi publicul, n-aș fi nimic.”

”Trebuie să mă păzesc, așa mi s-a spus. Să fiu atent, ca să nu mă îmbolnăvesc. Eu nu vreau să mă îmbolnăvesc niciodată. Vreau să mai trăiesc. Să mai joc piesa asta.”

”Când mă văd, îmi vine să mă pup pe ecran, dar mi-e frică să nu mă curentez”

”Arătam grozav de bine. Adică, grozav. Grozav n-am arătat niciodată. Dar arătam cumva. Îmi place să mă văd în filmele vechi, în Harap Alb, în altele, când mă văd îmi vine să mă pup pe ecran, dar mi-e frică să nu mă curentez. Cum să spun, îmi place. Am colegi care ca și mine, au admiratoarele lor. E adevărat, că admiratoarele mele erau cam tinerele pe vremea aceea. Dar îmi plăcea, îmi plăcea. Că doar de asta te-ai făcut actor. Să te aplaude lumea, să te iubească, să te pupe, să te îmbrățișeze. Că așa era atunci, ne îmbrățișam. Mă pupam cu toți care veneau. Ceea ce acum nu e voie. Și îmi pare rău că nu e voie, și e cam târziu ca eu să mai aștept să mă pup cu vreo admiratoare a mea.” - mai spune Florin Piersic.

”Cum, să plec din România? Nu, eu sunt născut aici. Și aici vreau să și plec de aici din România undeva într-o stea. Mi-ar place să mă duc, unde sunt foarte mulți colegi, prieteni de-ai mei....... Nu îmi face plăcere să va spun, dar plecarea fiecărei artiste, fiecărui actor, fiecărui regizor, fiecărui om pe care l-am cunoscut, îl regret. Și nu numai că îl regret, mă gândesc foarte mult la ei, și îi pomenesc mereu..”

Sfatul lui Piersic pentru tineri: ”Când vor să se facă actori, să se gândească la mine”

”Tinerilor actori nu am ce să le spun, decât dacă sunt talentați, să se prezinte. De exemplu, dacă mie îmi spune unul o poezie, din cei pe care îi cunosc, și vin pe la mine o grămadă, acum mai puțin. Știu ei de ce, și știți și dumneavoastră. Dacă îmi spune unul o poezie, îmi dau seama dacă e talentat sau nu. Cred eu. Dar sunt alții care sunt specialiști în asta. Dar da, dacă ești talentat, dacă ești puternic, dacă ești sănătos. Asta este o profesie în care sănătatea contează extraordinar. Da.. Ce sfat să le dau? Le dau un sfat foarte bun. Când vor să se facă actori, să se gândească la mine. Să spună, bă, vreau să fiu și eu că poama asta, cum îl cheamă, Caisă, Piersică. Și eu port noroc.”

”E o vârstă la care mă țin de femei, să nu cad” ”Omul Florin Piersic? Nimic. Ce planuri să am la vârsta asta? Păi, nu știu cum să spun, e o vârstă la care.. recunosc, ați zis de admiratoare, mă țin de femei să nu cad. Dar adevărul e că nu am niciun plan. Nu am planuri. Decât să fiu sănătos și să mă gândesc cu drag la cei ce sunt încă pe lângă mine, la cei care sunt prieteni ai mei. Și asta cu prietenia e o chestiune despre care am putea vorbi mult. Pentru că prietenia înseamnă foarte mult. Toți vor să fie prieteni între ei, dar nu toți reușesc. Ce înseamnă prietenia? Cel mai frumos lucru. Când spun prieten, ar trebui să scriem cu P mare. M-ați întrebat ce e prieten, e omul ca tine, și care vrea să îți fie bine.”