Interviu cu Dragoș Bucur. ”M-aș muta într-o țară ca Olanda. Românii nu prea zâmbesc”

Galerie foto

Actorul a mărturisit că nu se uită la știrile de la posturile TV, însă folosește foarte mult internetul, în special Facebook-ul, care îl ajută nu numai să se informeze, dar să și încheie contracte, uneori.

Nu același lucru se poate spune despre fiica sa, Sofia, care nu are un cont Facebook, dar care folosește Instagram. Dragoș spune că, în opinia sa, ca să interacționezi cu o persoană este nevoie ”să te vezi ochi în ochi”.

Dragoș Bucur: ”Am discuții cu fi-mea despre chestia asta, pare, așa, că sunt retrograd și am ajuns în punctul ăla că nu mai înțeleg generația tânără. Da, dar trebuie să recunosc că mă depășește chestia asta. Eu nu cred că poți să interacționezi cu adevărat cu cineva dacă nu te vezi ochi în ochi. Să-i vezi ce face, cu mâinile, cu telefonul, cu picioarele, cum clipește, cum își mișcă capul .. Să stai să exiști numai acolo, eu cred că îți ratezi niște experiențe foarte mișto din viața reală.”.

”Din fericire nu stă pe Facebook, că n-are voie. Adică nu are. Are Insta, are altele, dar Facebook nu. Cred că oferirea unor alternative este soluția. Adică, dacă tu ai un copil, iar mă transform în ăla care dă sfaturi, nu, spun părerea mea, dacă eu îmi las fata de la ora 8 la 2 la școală, de la 2 la 6 la after-school, o iau de la 6 ajunge acasă la 7, are de la 7 la 8 jumate ... să ce? Să stea în casă pe telefon în timp ce mănâncă sau se uită la televizor. Nu prea ai cum. În schimb, dacă reușești să-i oferi alternative, să facă muzică, să facă sport. Sunt atât de multe lucruri pe care le poate face un copil de 10-12 ani, 14 ani, 15 ani.”

De altfel, actorul a mărturisit că lucrează la un proiect inedit cu fiica sa: un scenariu comun.

Dragoș Bucur: ”Ei îi place muzica, e o persoană sportivă. Îi place zona asta de scriere. De fapt..chiar scriem împreună ceva.” Vitalie Cojocari: Ce faceți, o să vedem un scenariu de film? Dragoș Bucur: ”Așa sper, e un proiect în dezvoltare în momentul de față. Și mai e ceva interesant pentru un copil, dar aici ține și de mijloacele materiale, să poți să călătorești cu copilul.”

Te-ai muta într-o țară din Vestul Europei în detrimentul României?

 

Întrebat dacă s-ar muta într-o țară din Vestul Europei, actorul român a recunoscut că i-ar plăcea să facă acest lucru în Danemarca, deoarece în România ... oamenii zâmbesc prea puțin.

Dragoș Bucur: ”Sunt plusuri și minusuri, ca în orice. Da, m-aș muta într-o țară ca Olanda sau mai degrabă Danemarca. Am fost anul trecut prin primăvară, acum 2 ani, și este ... aș zice că diferența între România și Germania este similară cu diferența dintre Germania și Danemarca.”

Vitalie Cojocari: Dă-mi un exemplu.

Dragoș Bucur: ”În primul rând curățenia. În al doilea rând, felul în care oamenii se uită la tine pe stradă. Băi, îți zâmbesc oamenii pe stradă în Danemarca!”

Vitalie Cojocari: Și în România nu?

Dragoș Bucur: ”Ei, România, știi foarte bine că nu.”

Vitalie Cojocari: Dar când te văd pe tine ..

Dragoș Bucur: ”Dar nu vorbim de mine! Faptul că eu apar la televizor, da, îmi oferă niște avantaje, dar nu poți să judeci situația unei țări după niște lucruri de care eu profit pentru că apar la televizor.”

Vitalie Cojocari: Deci românii nu zâmbesc.

Dragoș Bucur: ”Nu prea zâmbesc.”

Vitalie Cojocari: E o chestie culturală sau ..

Dragoș Bucur: ”Nu, nu e culturală, sunt probleme. Adică dacă tu muncești 6 zile pe săptămână, de la 8, și mai stai și o oră jumate în trafic, că tocmai a început nebunia...Hai că nu mă apuc să pun eu pe tapet problemele românilor, sunt mari! De la stresul pe care ți-l oferă toată conducerea politică a țării, incertitudinea zilei de mâine din toate punctele de vedere, chinul ăsta de a supraviețui, de a mai trece o săptămână, a mai trece una, a mai trece un termen de plată a ratei .. Eu am foarte puțini prieteni care n-au rate.”

Fără penali în funcții publice!

 

Actorul și prezentatorul Dragoș Bucur s-a numărat printre cei care au semnat pentru inițiativa legislativă ”Fără penali în funcții publice”. 

Dragoș este de părere că cei care sunt în funcții publice și sunt condamnați penal nu ar trebui să mai fie prezenți în viața publică și să ia decizii pentru oameni.

Dragoș Bucur: ”Ar trebui vorbit foarte mult despre asta. Eu nu cred că în momentul în care ai fost condamnat penal trebuie să fii exclus din societate. Nu sunt de acord cu lucrurile astea. Pe de altă parte cred că în momentul în care faci o greșeală care te duce într-o situație de genul ăsta trebuie să ți se interzică anumite lucruri și o funcție publică cred că este unul ditre lucrurile care trebuie să ți se interzică. Tu, în momentul în care ajungi într-o funcție publică ajungi să iei niște decizii pentru public, da? Cum poți să faci? Elimini punctual acei oameni penali, hai să folosim în continuare termenul acesta, care ar putea să influențele în mod negativ publicul? E imposibil. Și atunci cea mai clară poziție este să elimini cu totul această zonă, funcția publică.

De ce? Pentru că, din păcate, asta este adevărul, cu câteva excepții, accidente care te duc în situația de a fi condamnat penal, majoritatea celor care ajung condamnați penal ajung pentru că nu au făcut niște greșeli, au făcut niște acte voite. Ori asta îi pune deja în poziția de rău-voitori. Ai o persoană cu rea voință într-o funcție publică, cred că nu se potrivește. Aștept să văd dacă va fi vreodată pusă în practică.”

”Diabetul m-a ajutat. Am avut foarte multe lucruri de câștigat pe lângă”

 

Dragoş Bucur este unul dintre cei mai îndrăgiţi actori români, însă puţini ştiu că acesta suferă de diabet de ani de zile.

Cu toate acestea, Dragoș nu se plânge, ba dimpotrivă, glumește spunând că dacă nu ar fi avut diabet...probabil ar fi suferit de multe alte boli.

Dragoș Bucur: ”Nu e o boală care să te îngenuncheze. Nu știu cum să spun, dar sunt 2 categorii de oameni care aud asta, diabeticii și non-diabeticii. Diabeticii cam știu despre ce vorbesc eu, există un soi de auto-educare pe care trebuie s-o aplici și odată făcută asta lucrurile devin mult mai ușoare decât îți închipui, și pe mine chestia asta m-a ajutat. Eu glumesc uneori și spun că dacă nu aveam diabet aveam multe alte boli. Dar având diabet, a trebuit să elimin multe alte lucruri dăunătoare din viața mea.”

Vitalie Cojocari: Te-a disciplinat?

Dragoș Bucur: ”Foarte mult. Pentru non diabetici e chestia asta, mamă, când auzi de diabet e așa ceva ... știi din filme, ai mai auzit pe la televizor, o chestie, așa, foarte ciudată. Nu e așa, pur și simplu e o afecțiune care îți mai reglează cantitatea de zahăr din sânge. Trebuie să găsești un echilibru între cât mănânci și câtă insulină îți faci. Și asta te duce la matematică, la nutriție, la echilibru, la cunoașterea felului în care coprul tău reacționează în diverse situații. Ce să zic? Repet, pe mine m-a ajutat. Nu spun că dacă aș putea să mă vindec mâine nu m-aș vindeca, Doamne ferește! Dar nu regret cu adevărat că mi s-a întâmplat treaba asta, că am avut foarte multe lucruri de câștigat pe lângă.”

”Cum ajungi la Hollywood? Cu avionul”

 

Dragoș Bucur, are o carieră de invidiat, a demonstrat că este talentat, capabil să susțină drame emoționante, dar și filme de acțiune sau comedie.

De la ”Marfa și banii” și până azi, Dragoș a reușit să iasă peste hotare cu filmele lui, a ajuns la Hollywood și ne-a demonstrat tuturor că dacă ai suficientă ambiție, poți să îți împlinești visul.

Cu toate acestea, el este modest și spune că totul ține de ... noroc. Întrebat de Vitalie cum se poate ajunge la Hollywood, Dragoș a răspuns, zâmbind: ”Fiecare cum poate! Cu avionul!”

Vitalie Cojocari: Care este rețeta? Dragoș Bucur: ”Nu există așa ceva. Sau cel puțin nu o știu eu. În cazul meu a fost o întâmplare. O mare mare întâmplare. O actriță care știa că eu am o agenție de casting în perioada aia m-a trimis un e-mail în care a zis dragii mei, eu și Bogdan Dumitrache eram colegi în agenția asta, v-am dat mail-ul unora pentru un film. Atât. Zic, ok. Nici nu i-am răspuns fetei. Și după 6 luni mi-a scris una și mi-a zis că face un casting pentru un mare film american. OK, hai că am mai văzut d-astea! I-am trimis niște propuneri, printre care și pe mine. Nu mai știu cine a fost atunci, eu, Boguță, Bordeianu, Mimi Brănescu, Potocean, nu știu, am fost câțiva, cunoscuții mei. Și din ăia, au trimis după vreo 3 luni, că am vrea să-i vedem pe Bucur și pe Botocean. Ne-a dus în Berlin, era meciul Germania Turcia, a fost o finală Germania Turcia, era nebunie pe străzi, și uite așa ne-au luat.”

Vitalie Cojocari: Și ce a trebuit să faci la castingul ăla? Dragoș Bucur: ”A fost un casting foarte relaxat, cred că o juma de oră am discutat cu Peter Weir și după aia am avut de făcut vreo 2 secvențe cu el. De asta spun că ține foarte mult de noroc. Albulescu ne spunea că norocul are un rol nepermis de mare în meseria asta. Trebuie să te potrivești pe vârstă, pe tipologie, pe chimie cu partenerul, să afli de casting, să te placă regizorul, să ai ochii albaștri sau ochii verzi sau căprui, să fii cărunt sau să nu fii cărunt, să ai nasul mare, să nu ai vocea prea groasă, să n-ai vocea prea subțire, să știi limba cutare ... Deci sunt atât de multe lucruri care trebuie să pice încât nu există o rețetă.”

”Dacă n-aș merge la vot mi-ar fi rușine să ies în Piața Victoriei să protestez când ceva nu-mi convine”

 

Dragoș Bucur este o persoană cu responsabilități civice,  care merge la vot atunci când sunt alegeri. De ce? Pentru că poate! Și pentru că dacă nu s-ar duce la vot .. i-ar fi rușine să mai protesteze în Piața Victoriei.

Vitalie Cojocari: La alegeri mergi? Dragoș Bucur: ”Da, da.” Vitalie Cojocari: De ce? Dragoș Bucur: ”Știu că sună așa, clișeu. Pentru că pot! ” Vitalie Cojocari: Crezi că schimbi ceva prin votul tău? Dragoș Bucur: ”Cred că dacă n-aș merge la vot mi-ar fi rușine să ies în Piața Victoriei să protestez atunci când ceva nu-mi convine.”

Vitalie Cojocari: Și ai fost în Piața Victoriei? Dragoș Bucur: ”Bineînțeles.”

”Da, aș pleca din țară de tot. România nu este cel mai prietenos mediu pentru viitorul copiilor”

 

Deși face ceea ce-i place în România, are o carieră de succes și un trai satisfăcător, Dragoș Bucur recunoaște că ar pleca de tot din țară dacă ar avea ocazia. Motivul? Nu este sigur că viitorul copiilor săi va fi unul bun, aici, în această țară.

Vitalie Cojocari: Ai pleca din țară? Adică să pleci de tot .. Dragoș Bucur: ”Da, cred că da. Nu pentru mine, mie mi-e bine, eu trăiesc în bula asta a mea, adică, ok, n-am eu cine știe ce ranch pe munte sau deal, dar trăiesc așa izolat, oarecum, de probleme. Mi-e bine, am un job, îmi fac nebuniile, copiii mei au suficient să trăiască bine, Dana își face profesia așa cum vrea ea, eu îmi fac profesia așa cum vreau eu, adică ne e bine. Dar binele ăsta nu știu cât o să dureze. Și mă gândesc automat care-i mediul în care o să-și continue viața copiii mei. Și cred că nu este cel mai prietenos mediu, România, pentru viitorul lor.”

Vitalie Cojocari: Și ce-ai putea să faci în afară, să-ți faci meseria? Dragoș Bucur: ”Nu știu. Probabil că de-aia nici nu am plecat.”