Cele mai bune 10 albume ale anului 2021. Artista care a apărut de nicăieri, direct pe primul loc

Galerie foto

 

Dar, în timp ce aceste lansări de succes au fost la înălțimea așteptărilor din ce în ce mai mari ale industriei, anul 2021 a fost adesea mai mult despre surprize binevenite - cum ar fi vizionarul raper Tyler, the Creator sau Michelle Zauner de la Japanese Breakfast, scrie prestigioasa revistă Rolling Stones.

Cea mai mare surpriză a fost fenomenul Olivia Rodrigo, pe care puțini au văzut-o capabilă de așa ceva cu un an în urmă. Artista a venit de nicăieri și a rescris istoria cu albumul ei de debut, ”Sour”.

A fost un an fantastic pentru cântăreții și compozitorii indie a căror poveste a lovit la fel de tare precum chitara lor (Lucy Dacus, Snail Mail), dar și pentru sintetiștii pop din întreaga lume de limbă spaniolă (de la fuzionistul hip-hop afro-cubanez Cimafunk, la showmanul de reggaeton omnidirecțional Rauw Alejandro).

Iată însă și topul celor mai bune 10 albume ale anului, așa cum au fost prezentate de specialiștii de la Rolling Stones.

 

10. Japanese Breakfast, ”Jubilee”

 

”Știam că vreau ca cel de-al treilea album al meu să fie cel mai dramatic și cel mai puternic pas înainte”, a spus Michelle Zauner de la Japanese Breakfast vara trecută.

„Pentru că până la a treia înregistrare ar trebui să știi cu adevărat cine ești și ce vrei să faci ca artist. Și chiar îmi doream din toată inima să fac asta”.

La ”Jubilee”, Zauner are o explozie de bucurie indie-rock presărată în fiecare piesă, fie că este vorba de deschiderea aproape perfectă, „Paprika”, durerea „Kokomo, IN” sau mistica „Posing in”. Bondage” (pentru Kate Bush-meets-Duran Duran, vezi „Be Sweet”).

”Jubilee” a fost lansat după Crying in H Mart – memoriul sfâșietor și cel mai bine vândut al lui Zauner despre regretata ei mamă – ceea ce demonstrează că a fost la un apogeu creativ în acest an și nu are intenția de a încetini în curând.

 

9. C. Tangana, „El Madrileño”

 

C. Tangana se plimbă neliniștit în căutarea de noi fuziuni pe ”El Madrileño” – lipind o melodie clasică cubaneză lângă o mostră de la YG și HER, opunând producția mohorâtă de R&B din Toronto cu baile funk brazilian, trimițând bossa nova grațioasă să se prăbușească împotriva hip-hop-ului programat.

Tradiția concurează cu modernitatea, stilurile muzicale spaniole lovesc în cele din America Latină. Ca un fizician care ciocnește particule în speranța de a face noi descoperiri, Tangana sparge sunete și stiluri împreună; munca este importantă, chiar dacă nu toate încercările sunt triumfatoare.

„Toată lumea cere o schimbare în sunetul pop mainstream în limba spaniolă”, a spus Tangana pentru Rolling Stone. „Este o chestiune de curaj – artiștii trebuie să experimenteze”.

 

8. Turnstile, „Glow On”

 

Un gen muzical anume este practic lipsit de sens în zilele noastre, iar Turnstile este o dovadă suplimentară în acest sens. Aparent o trupă hardcore-punk, grupul din Baltimore oferă atât genul de rock nerușinat, de stadion, care va atrage pe oricine deține un CD Sum 41 de la începuturi, cât și fanii Arthur Russell. Combinația este atât profund satisfăcătoare, cât și divină.

Pe ultimul lor album, ”Glow On”, trupa rupe rock-ul de chitară cu ploi de picături electronice ("Mystery"), pian delicat ("Holiday") și timbale ("Blackout"). Muzica lor sună, ei bine, ca muzica rock adevărată. Turnstil este viitorul.

 

 

7. Jazmine Sullivan, „Heaux Tales”

 

Jazmine Sullivan își împarte muzica cu moderație; singura modalitate de a-i auzi vocea remarcabilă – răgușită, tăioasă și flexibilă, capabilă să inducă schimbări de direcție – este să aștepți cinci ani între albume sau să o prinzi în turneu, unde este excelentă.

”Heaux Tales” conține două dintre cele mai bune cântece ale lui Sullivan de până acum. „Pick Up Your Feelings” este o sărutare grozav de funky, ferm întemeiată pe pirotehnica vocală melismatică, bazată pe gospel, a R&B-ului tradițional, chiar dacă Sullivan se strecoară într-o cadență hip-hop gălăgioasă.

„Lost One” este reversul, o baladă uscată, pusă pe o chitară obosită. Să sperăm că următorul album va veni înainte de 2026.

 

6. Lil Nas X, „Montero”

 

De cele mai multe ori, există presiune asupra unui copil nou să demonstreze că nu este o minune de o singură lovitură – dar când hit-ul tău este un clasic precum „Old Town Road”, cine mai poate face presiuni?

Lil Nas X demonstrează în ”Montero” că poate face totul – până la punctul în care este ușor să uiți că este primul său album real. Nas realizează și câteva mișcări îndrăznețe alături de Megan Thee Stallion, Miley Cyrus, Doja Cat și Jack Harlow, în succesul „Industry Baby”.

Lil Nas X reușește însă mișcări și mai îndrăznețe alături de Elton John în „One of Me” – un moment frumos de solidaritate intergenerațională și interculturală între doi eroi pop gay.

 

5. Lucy Dacus, „Home Video”

 

Lui Lucy Dacus îi ia doar 30 de secunde pentru a ajunge în inima ”Home Video”. „Nu puteam privi în altă parte, chiar dacă aș vrea”, cântă ea pe piesa de deschidere, „Hot & Heavy”.

„Încerc să plec, dar mă întorc la început”. Ea poartă această filozofie pe tot parcursul discului, o colecție strâns împletită de povești din copilăria sa din Richmond, Virginia, care ar putea fi cu ușurință văzută drept o verișoară îndepărtată a folclorului.

Dacus ne poartă prin băncile din parc, subsoluri și paturi supraetajate, creând pietre prețioase despre durerea și prieteniile adolescenței, care fac cel mai bun album al carierei ei.

Ea își variază sunetul și instrumentația - de la folk-ul indie plin de bucurie din „VBS” la „Partner in Crime,” à la Neil Young – menținând în același timp confortul. „Sunt atât de departe de acea persoană acum încât cred că de aceea pot scrie despre asta”, a spus ea în mai.

„Este important să ai tandrețe pentru sinele tău din trecut, dacă poți, pentru că sunt atât de multe pe care nu le-ai ales”.

 

4. Tyler, the Creator, ”Call Me If You Get Lost”

 

La „Wusyaname”, single-ul lui Tyler, the Creator de pe excelentul album ”Call Me If You Get Lost”, ne introduce în lumea plină de palete vibrante și de capriciu romantic al artistului. Același lucru este valabil și pentru restul albumului, cel mai încrezător de până acum.

”Call Me If You Get Lost” reușește să întâlnească lumea din mijloc, Tyler aducând o mulțime de personaje în universul său, pe măsură ce se trezește maturând în propriile sale talente. Întreaga poveste este găzduită de legenda mixtape-urilor hip-hop, DJ Drama.

 

3. Rauw Alejandro, „Vice-versa”

 

După ce și-a încărcat albumul de debut, ”Afrodisiaco”, cu un reggaeton clasic, starul portorican Rauw Alejandro a schimbat vitezele și s-a apropiat de cel de-al doilea său LP, ”Vice Versa”, cu viteza unui om de știință nebun.

Proiectul, plin până la refuz cu ritmuri neașteptate și fulgerări bruște de house, bolero și funk brazilian, se transformă în mod constant: bijuteria sa de încoronare, smash-ul „Todo de Ti”, inspirat din anii '80, este tot animat și disco.

Sunt sclipici care întâlnesc în cele din urmă atmosfera tulburătoare a unor piese precum „Cuando Fue”, o baladă zdrobitoare. Fiecare răsucire este o reamintire a faptului că și cele mai rafinate și comerciale tulpini de pop latino pot - și ar trebui - să evite monotonia.

 

2. Adele, ”30”

 

“How do I feel so mighty small/When I’m struggling to feel at all?” cântă Adele pe albumul ”30”. Ea a transformat acea luptă în cel mai puternic album din cariera sa.

Cumva, Adele a devenit o cântăreață mai bună, capabilă să lupte cu o cantitate aproape imposibilă de nuanță emoțională, dintr-o silabă întinsă luxuriant sau dintr-un salt de octavă olimpic, în timp ce modelează istoria R&B pentru a se potrivi viziunii ei.

Este dosarul ei de divorț, dar fără nicio incriminare. În schimb, Adele caută în sentimentele ei debordante pentru a găsi înțelegerea și poate chiar credința - „substanță în viața mea/ Ceva real, ceva care se simte cu adevărat”, așa cum o spune în clasicul „I Drink Wine”. Dacă toți liderii lumii ar putea dobândi o asemenea înțelepciune.

 

1. Olivia Rodrigo, „Sour”

 

La naiba, aici lucrurile devin de-a dreptul brutale. Olivia Rodrigo a intrat în prima săptămână a anului 2021 cu „Driver’s License”, o baladă înfricoșător de perfectă, dar nu a abandonat niciodată acest drum pe tot parcursul anului.

Cu ”Sour”, Olivia a lansat un album cu cele mai mari hituri, chiar din prima sa încercare, genul de monstru megapop impecabil. Rodrigo își revarsă inima despre blues-ul adolescenței, strigând „Prăbușirea ego-ului este atât de dură!”.

Dar chiar și la 18 ani, ea este deja o compozitoare ucigașă, care stăpânește toate trucurile. „Permisul de conducere” face o căutare epică din a conduce pe lângă casa fostului tău; „Good 4 U” servește furiei mall-punk din anii nouăzeci.

„Deja Vu” dă startul la chitarele Clash și cu Phil Collins la tobe într-un hit despre iubitorii Gen-Z care se luptă pentru cine l-a plăcut primul pe Billy Joel. Olivia vrea ca totul să pară dezordonat – dar, peste tot în ”Sour”, ea este haosul pe care îl doream.