30 de ani de la moartea lui Audrey Hepburn. Povestea vieții uneia dintre cele mai talentate actrițe de la Hollywood

Galerie foto

S-a implicat în diverse acţiuni de apărare a drepturilor copiilor în unele dintre cele mai sărace comunităţi din Africa, America de Sud şi Asia, fiind Ambasador al Binevoinţei UNICEF din 1988 şi până la moartea sa, în 1993. A fost modelul perfect pentru designerul francez Hubert de Givenchy, colaborarea lor punând bazele unei îndelungate prietenii. Împreună au reuşit să creeze ceea ce s-a numit "stilul Audrey Hepburn", scrie Agerpres.

Audrey Kathleen Ruston, pe numele său real, s-a născut la 4 mai 1929, în cartierul Ixelles din Bruxelles, Belgia. Tatăl său, Joseph Hepburn-Ruston, era un bancher britanic iar mama sa a fost baroneasa olandeză Ella van Heemstra. După divorţul părinţilor săi, a mers cu mama sa în Anglia unde a studiat la o şcoală particulară de fete. Mai târziu, ele s-au întors în Ţările de Jos, unde Audrey a urmat în continuare şcoli particulare. În 1940, în timp ce se afla cu mama ei în vacanţă, în oraşul olandez Arnhem, a fost martora ocupaţiei germane naziste. În această perioadă, mama sa a înscris-o la lecţiile de balet de la Conservatorul din Arnhem. A susţinut, apoi, efortul rezistenţei olandeze, cu mici spectacole de dans şi cu lecţii de balet pentru fetele refugiate. În 1945, când s-a încheiat războiul, Audrey, la doar 16 ani, avea numeroase probleme de sănătate (anemie, astm şi malnutriţie).

A studiat, apoi, baletul la Amsterdam şi mai târziu la Londra, unde a lucrat ocazional ca model şi a început să audieze piese de cabaret. În această perioadă, a primit vestea nefericită potrivit căreia nu va putea fi niciodată primă balerină din cauza problemelor de sănătate, dar şi a înălţimii sale, de 1,70 m.

Debutul pe scenă

La sfârşitul anului 1948, şi-a făcut debutul pe scenă în spectacolul de cabaret "High Button Shoes", urmat de piesa "Sauce Piquante" (1950). A jucat şi în filmele "Young Wives' Tales" (1951) şi în "The Lavender Hill Mob" (1951), cu Alec Guinness în rol principal.

La 22 de ani a plecat la New York. La 24 noiembrie 1951, a jucat în spectacolul de teatru "Gigi", o adaptare după cartea omonimă a scriitoarei franceze Colette. Acest prim rol pe Broadway i-a adus premiul pentru debut în teatru - Theatre World Award. Tot pe Broadway a jucat şi în 1954, în spectacolul "Ondine", câştigând Premiul Tony pentru cea mai bună interpretare feminină în rol principal.

Succesul în lumea cinematografiei

În lumea cinematografiei, succesul mondial a venit odată cu filmul "Vacanţă la Roma" (1953), în care a jucat alături de Gregory Peck, fiind, totodată, prima actriţă care a primit, pentru acelaşi film, cele mai importante premii: Oscar, Globul de Aur şi BAFTA pentru cea mai bună actriţă. Stilul actriţei, în acest film, reprezentat de o tunsoare scurtă, de fuste ample, strânse pe talie, cămăşi încheiate în nasturi, pardesie elegante şi poşete perfecte, a fost copiat de femeile din lumea întreagă.

A urmat filmul "Sabrina" (1954), în care a jucat alături de Humphrey Bogart şi William Holden, fiind nominalizată la Premiul Oscar pentru cea mai bună actriţă. Garderoba ei a fost creată de tânărul designer francez Hubert de Givenchy. Silueta şi chipul delicat al lui Audrey erau perfecte pentru simplitatea austeră, geometrică a lui Givenchy şi culorile preferate de acesta: negru, alb, pasteluri. Distribuită în rolul lui Holly Golightly din "Breakfast at Tiffany's" (1961), film care a fost nominalizat la cinci categorii ale Premiilor Oscar, între care şi cel pentru cea mai bună actriţă, Audrey Hepburn a impus un nou stil, nemuritor - ''little black dress".

Actriţa a mai jucat în: "War and Peace" (1956), "Funny Face" (1957), "Love in the Afternoon" (1957), "The Nun's Story" (1959, premiul BAFTA pentru cea mai bună actriţă în rol principal, Premiul criticilor de film din New York pentru cea mai bună actriţă, precum şi o nominalizare la Oscar), "Breakfast at Tiffany's" (1961), "The Children's Hour" (1962), "Charade" (1963), "My Fair Lady" (1964), "Paris When it Sizzles" (1964), "How to Steal a Million" (1966), "Wait Until Dark" (1967).

Retragerea din industria cinematografică

În 1967, a decis să se retragă din industria cinematografică şi să se dedice în totalitate familiei. În 1968, a divorţat de actorul Mel Ferrer, alături de care a jucat în spectacolul "Ondine". Cei doi se căsătoriseră în 1954, şi au avut un fiu, Sean. Actriţa s-a stabilit împreună cu acesta la Roma, unde l-a întâlnit pe psihologul italian Andrea Dotti, cu care s-a căsătorit în 1969. Din relaţia lor s-a născut al doilea fiu al actriţei, Luca Dotti. În 1980 au divorţat. Actriţa a avut, apoi, o relaţie cu actorul olandez Robert Wolders.

Din când în când actriţa a mai acceptat să joace, apărând în filmele: "Robin and Marian" (1976), "Bloodline" (1979), "They All Laughed" (1981), "Love Among Thieves" (1987). Ultimul film în care a jucat a fost "Always" (1989).

Audrey Hepburn, ambasador UNICEF

În 1988, Audrey Hepburn a fost numită Ambasador UNICEF al Bunăvoinţei, plecând la scurt timp într-o misiune în Etiopia, unde anii de secetă şi luptele civile provocaseră o foamete teribilă. După ce a vizitat activităţile de urgenţă ale UNICEF, Audrey a vorbit despre proiectele sale, presei din Statele Unite, Canada şi Europa timp de câteva săptămâni, oferind până la 15 interviuri pe zi. A creat un precedent pentru angajamentul ei faţă de organizaţie.

În anii care au urmat, Audrey a făcut o serie de vizite pe teren, urmărind implementarea unui proiect de vaccin antipolio în Turcia, programe de formare pentru femei în Venezuela, iniţiative pentru copiii care trăiau şi lucrau pe stradă în Ecuador, proiecte de furnizare de apă potabilă în Guatemala şi Honduras, programe de alfabetizare radio în El Salvador. Ea a vizitat şcoli în Bangladesh, a iniţiat servicii pentru copiii săraci din Thailanda, precum şi proiecte de nutriţie în Vietnam şi tabere pentru copiii strămutaţi din Sudan.

A depus mărturie în faţa Congresului SUA, a participat la Summit-ul Mondial pentru Copii, a lansat rapoartele UNICEF privind starea copiilor în lume, a găzduit ceremoniile de decernare a premiilor internaţionale pentru copii "Danny Kaye", a conceput carduri de strângere de fonduri, a participat la turnee de concerte benefice şi a susţinut numeroase discursuri şi interviuri pentru promovarea activităţii UNICEF.

Ea a primit cel mai înalt premiu civil al Statelor Unite, Medalia prezidenţială a Libertăţii, în 1992. În acel an, deşi bolnavă, Audrey şi-a continuat munca pentru UNICEF, călătorind în Franţa, Kenya, Somalia, Elveţia, Regatul Unit şi SUA.

Între distincţiile acordate, se află: titlul de Comandor al Ordinului Artelor şi Literelor pentru contribuţia importantă adusă artelor în Franţa şi în întreaga lume (1987), Premiul internaţional pentru copii "Danny Kaye" (UNICEF, 1988), Premiul "Cecil B. DeMille" pentru întreaga activitate (1990), Premiul BAFTA pentru întreaga activitate (1992).

În noiembrie 1992, medicii au descoperit că avea un cancer de colon inoperabil. Actriţa a murit câteva luni mai târziu, la 20 ianuarie 1993, la Tolochenaz, Vaud, în Elveţia.

Academia de Artă şi Film a onorat-o postum, cu Premiul pentru umanitate ''Jean Hersholt'' pentru contribuţia sa adusă umanităţii (1993).

Munca ei de a ajuta copiii din întreaga lume continuă. Fiii săi, Sean şi Luca, împreună cu partenerul său, Robert Wolders, au înfiinţat Fondul Memorial "Audrey Hepburn" la UNICEF pentru a continua activitatea umanitară a actriţei în 1994. Astăzi, este cunoscut ca Societatea "Audrey Hepburn" la Fondul SUA pentru UNICEF.