(P) Acvaplanarea și cum poate fi evitată

Galerie foto

Acest fenomen se produce atunci când anvelopele unei mașini nu mai pot evacua apa prin canalizațiile profilului astfel încât vehiculul să aibă un contact ferm cu calea de rulare. Se întâmplă cel mai des pe timp de ploaie abundentă, atunci când asfaltul este acoperit cu o peliculă de apă fie integral fie pe alocuri.

În momentul în care o un vehicul ajunge în situația de acvaplanare, șoferul are un control foarte scăzut sau deloc asupra direcției de deplasare. Practic, mașina plutește pe acea peliculă de apă. Un fenomen poate chiar mai grav este când roțile de pe o parte a vehiculului sunt în acvaplanare iar celelalte nu. În acest caz, o frânare mai puternică va duce la rotirea vehiculului spre partea cu aderență mai bună și, practic, pierderea controlului asupra direcției de mers. Anumite sisteme de frânare și de menținere a traiectoriei vor putea preveni această situație, dar se va produce o prelungire a distanței de oprire.

Ideal ar fi ca, atunci când vedeți că drumul este acoperit cu o peliculă de apă sau că apa băltește pe alocuri pe asfalt să reduceți viteza înainte de a intra pe zona respectivă. În plus, nu se recomandă bruscarea volanului sau a frânelor pentru că asta ar putea duce la o destabilizare a traiectoriei mașinii. Cel mai bine este să intrați cu roțile drepte, să treceți din inerție și fără să accelerați și să vă uitați spre punctul de ieșire din acea zonă acoperită cu apă. Instinctiv, veți dirija vehiculul spre acea zonă.

În mod normal, o anvelopă nouă poate descărca prin canalizațiile profilului până la 10 litri de apă în aproximativ șapte secunde. În același timp, o anvelopă care prezintă o uzură accentuată nu va reuși să evacueze nici măcar o jumătate din acea cantitate în același timp. Prin urmare, putem trage concluzia că acvaplanarea este o rezultantă dintre cantitatea de apă și viteza de deplasare.

În consecință, cu cât o mașină este dotată cu anvelope mai uzate cu atât cel aflat la volan va trebui să reducă mai mult viteza pentru a se asigura că poate trece printr-o baltă fără să piardă controlul asupra direcției. Dar, chiar și așa, în cazul în care apare o situație de frânare bruscă, o anvelopă uzată va avea șanse mult mai mici să mențină aderența cu asfaltul iar distanța de oprire va crește foarte mult.

Chiar dacă nimeni nu ar trebui să utilizeze anvelope care au un profil mai mic de 3 milimetri, uneori se mai întâmplă să mergem cu ele astfel pe principiul ”mai am 2 săptămâni și le schimb cu cele de iarnă”. Ei bine, în sezoanele ploioase este de preferat să mergeți cu anvelope de iarnă bune decât cu anvelope de vară tocite, chiar dacă afară sunt peste 14 grade. Invers, dacă vă prinde sfârșitul iernii cu anvelope tocite iar afară nu mai sunt temperaturi negative, este de preferat să treceți la anvelopele de vară.

De asemenea, dacă aveți o mașină de performanță dotată cu anvelope de tipul semi-slick, ar fi bine să consultați buletinul meteo înainte de a pleca de acasă. Acest tip de pneuri oferă o aderență excelentă pe suprafețe uscate dar performează foarte slab pe suprafețe acoperite cu apă. Cel mult pot rula corespunzător pe asfalt umed.

Alegerea anvelopelor și a jantelor auto este deseori un calcul dintre eficiență și cost, tocmai de aceea este recomandabil să citiți eticheta acestora. Dacă tot ce vă preocupă este comportamentul pneului în situații de carosabil ud, orientați-vă după litera A sau B care marchează acest tip de anvelopă. Abia după aceea vă puteți extinde bugetul pentru a putea merge spre o altă marcă sau model care să fie mai silențioasă sau care să ofere un indice de consum mai bun.