„România, te iubesc!” Fermierii din Bărăgan care au învins seceta, în timp ce politicienii făceau promisiuni

Galerie foto

 

Fermierii ştiu ce au de făcut, dar birocraţia, nepăsarea angajaţilor din instituţii, politizarea funcţiilor, pun rând pe rând piedici în calea creşterii şi schimbării. Staţiunile de cercetare de la noi sunt pe moarte iar soluţiile pe care agricultori le oferă, din teren, nu sunt luate în seamă. Un reportaj „România, te iubesc”, cu Alex Dima.

La Constanța, staţia de pompare de la Poarta Albă trăgea apa direct din canalul Dunăre-Marea Neagră şi o o împrăştia pe 110.000 de hectare, un sfert din câmpurile Constanței. În 2005, guvernanţii au hotărât că trebuie oprită, şi aşa a rămas.

De aici, ar trebui să se pompeze apa în staţia Basarabi-Pădure.

Fermierii constănţeni speră să o repornească. Este una dintre cele mai mari staţii de pompare din sud-estul Europei. Prin conducte uriaşe, ridică apa pe câmp. A scăpat fără distrugeri, întrucât gard în gard este o unitate militară.

Reporter: De câţi bani aţi avea nevoeie să o reabilitaţi?

Lia Nedea, director ANIF Constanța: „Să o..staţia aceea? Pe PNNR sau pe reparaţii?”

Reporter: „Pe ce vreţi dvs. De câţi bani aveţi nevoie să funcționeze

Lia Nedea: „E o valoare..undeva la..25...sunt două staţii...25 de milioane? Da.”

Reporter: „De lei sau de euro?

Lia Nedea: „25, de... cred că de lei...cred că 200 de milioane de lei...”

Directorului ANIF nu-i e clar cât ar costa reabilitarea. Anul acesta are doar 4 milioane de lei la dispoziţie pentru a reporni cele două staţii. Bani a mai mai avut, dar la licitaţii nu s-a prezentat nimeni. Dacă staţia se repară, apa pompată va ajunge în canalul Negru Voda care se întinde pe 50 de km.

Pentru că sunt ani buni de când nu a mai curs apa pe el şi nici nu l-a curățat nimeni o bună parte din canal s-a transformat în pădure...şi bineînţeles în groapă de gunoi.

Toate staţiile de alimentare de pe canal au fost distruse.

Aceste locuri sunt o emblemă a hoţiei, a incompetenţei, a prostiei până la urmă, pentru că trebuie să fi total lipsit de minte să distrugi astfel de construcţii.

Malurile canalului nu sunt dalate.

„Malurile sunt pământ foarte moale..când o să fie apă aici dacă o să fie, malurile astea se transformă în mâl. Pierderile pe canalele care nu sunt impermeabilizate, pierderile sunt undeva la 40-50%. Pierdem jumătate” spun oamenii.

Francezul Lacrouts propune şi alte soluţii pentru salvarea agriculturii: lacuri de acumulare.

„Vine din vale şi se scurge. E pur şi simplu natural...ca să avem apă şi când nu putem să tragem din Dunăre. Soluţii sunt. Doar să vrem.”

Sunt peste 40 astfel de locuri pe câmpurile din Constanța. Am intrebat-o pe Lia Nedea cât ar costa refacerea întregului sistem de irigaţii din judeţ.

Lia Nedea: „Toate proiectele făcute de noi..,undeva la 400..900...879 de milioane de euro pentru tot sistemul...”

O sumă uriaşă. Din viitoarele finanţări europene, oficialii de la Capitală au promis 300 de milioane de euro, prin urmare, bani pentru refacerea a doar o treime din sistemul judeţului. Asta, dacă vor fi şi accesaţi. Iar pentru toată ţara, oficialii negociază cu Uniunea Europeană alocarea a 2 miliarde şi jumătate de euro prin programul de redresare şi reziliență. Nu se ştie însă dacă aceste sume vor fi şi aprobate.

Sunt fermieri care și-au făcut propriile stații de pompare, cu bani europeni

Nazarcea, Constanța. Jeni Dumbravă are 226 de hectare şi o asociaţie în care mai sunt alte 180 de hectare. În 2008, sătulă de bâlbele şi incompetența funcționarilor din ANIF, a accesat bani europeni şi şi-a făcut o staţie de pompare care trage apa din canalul Poarta Alba-Năvodari.

Jeni Dumbravă, fermier: „Aceasta este minunea pentru care ne-am zbătut. E dată în folosinţă în 2016. E o staţie modernă. Nu avem salariaţi să fie păzită. Este monitorizată pe telefon... m-am îmbolnăvit cu acest proiect, de diabet.”

Printr-o conductă lungă de aproape 3 km apa ajunge într-un lac, construit tot cu fonduri europene. Iar de aici pleacă pe câmp. Un milion de euro a venit de la Uniune şi doamna Dumbravă a mai pus 3 sute de mii de euro. N-a prea simţit seceta de anul trecut şi a vândut 8 mii de tone de legume plus cereale.

„Am dat 2.400 de mc de apă şi fără modestie vreau să mă laud că am făcut orz 7.400 de kg pe ha. Şi grâu 6.500”, spune ea.

În 2016, statul a hotărât că apa de pe canal este gratuită pentru fermierii care o preiau de la ANIF. Costurile sunt suportate de stat. 3 milioane 5 sute de mii de euro, pe an. Doamna Dumbravă, pentru că nu ia apa de la ANIF, o plăteşte, situaţie pe care o consideră nedreaptă.

Jeni Dumbravă: „Că nu e gratuit,e din impozitele pe care le plătim...”

Reporter: Și dvs aţi vrea să nu mai plătiţi ce?

Jeni Dumbravă: „Să nu mai plătim apa, cum iau ceilalți”.

Soiurile adaptate la condiţiile de mediu, pentru fiecare zonă, sunt şi ele parte din soluţia pentru o agricultură performantă.

Germania a investit în cercetare, pentru soiuri rezistente la secetă

 

Mircea Chipailă, fermier: „Ce fac germanii. Au creat nişte hibrizi care se seamănă acum în martie. Educaţia, cercetarea e calea spre libertate. Asta e realitatea. Trăim în România în care bugetul pentru cercetare este 0,01%. ”

Academia de ştiinţe agricole are o comisie care se ocupă de secetă, dar pe oficialii din Ministerul Agriculturii nu-i interesează iar cercetarea nu e băgată în seamă.

Valeriu Tabără, preşedinte Academia de Studii Agricole: „E o problemă teribil de grea şi nu ai cu cine să discuţi. Cu durere în suflet. E ca şi când toată viaţa am fost agronom şi n-am făcut treaba. deci nu mi-am făcut treaba.”

În Dobrogea, de cercetare se ocupă Staţiunea de la Valu lui Traian. Ion Buliga este aici de mai bine de 50 de ani.

Ion Buliga, director staţiune cercetare: „Noi am rămas foarte mult în urmă datorită lipsei de investiții în sectorul de cercetare. Eu îţi spun, n-am ajuns la anii ăştia, plec de aici foarte necăjit.”

Aici ar trebuie să se studieze soiuri pentru clima şi condiţiile Dobrogei.

În vremurile de aur, erau o sută de cercetători. Acum mai sunt 5.

-Noi voiam să vedem prin laborator..

-Nu prea avem ce să vedem în laborator. Că dotare nu prea avem...avem o etuvă...granomatul..aici aveam laborator de protecţia plantelor, s-a dus a ieşit la pensie... -Și un laborator unde să vă vedem cercetând, făcând lucruri? -Nu avem.

Aşa că staţiunea vinde sămânța pe care o aduce de la Institutul de la Fundulea.

Cât timp durează să se creeze un soi nou, la Institutul de la Fundulea

 

Institutul de Cercetare Fundulea. Un soi nou este creat în 12 ani. În ţările care investesc în cercetare, perioada este mult mai scurtă. Cu un milion de lei, directorul Mustățea a amenajat un spaţiu în care speră să facă cercetare ca în ţările dezvoltate.

Pompiliu Mustățea, director Institutul Fundulea: „O platformă de fenotipare. Punem plantele în ghivece şi după aceea cu camere spectrale le urmărim rădăcinile, ceea ce în câmp nu ai cum să faci”

Mai are nevoie de încă 3 milioane de lei pentru echipamente. A văzut sistemul pe care vrea să-l implementeze în Germania, care a investit însă.. 75 de milioane de euro.

La noi, finanţarea n-a mai ajuns şi la institut, din cauza formalităţilor, birocraţiei şi lipsei de interes.

Pompiliu Mustățea: „Am rămas agăţaţi la 2 ministere. Şi vreau să obţin finanţare de la bugetul statului, ca să cumpăr această aparatură. Anul acesta nu este prevăzută. Încă nu ştim...”

 

 

Există și...Autoritatea Naţională pentru Creşterea Precipitaţiilor

Ar mai fi o soluţie pentru salvarea agriculturii. Avem o autoritate care răspunde de creşterea precipitaţiilor. Până acum, s-a făcut doar un test cu avioane închiriate şi ploaia a venit. Gheorghe Caunei Florescu este preşedinte. Avem şi o lege care reglementează domeniul din 2010. Dar nu au fost bani pentru echipamente. Abia acum, preşedintele speră să primească 110 milioane de euro din fonduri europene. Vrea să cumpere 6 avioane care vor aduce ploaia.

Gheorghe Caunei Florescu, preşedinte Autoritatea Naţională pentru Creşterea Precipitaţiilor:

„În anul 2020, dacă am fi avut aceste avioane noi am fi salvat peste 1 miliard 2 sute de milioane de euro. Aceste avioane, preţul maxim costă în jur de 50-60 de milioane de euro. Toate. Noi dacă am fi avut 2 sau 3 avioane am fi salvat foarte mult din această secetă. De ce nu le-am avut? Ce ne-a împiedicat să le luăm. Nu le-am avut.”

Fermier: „În România nu face pagubă hoţia câtă face prostia”

Prin urmare, ani la rând doar ne-am uitat la posibilitatea de a provoca ploaia. O altă soluţie pentru ca statul să nu mai plătească despăgubiri uriaşe aproape în fiecare an, o reprezintă asigurările obligatorii pentru agricultori.

„Noi nu vrem să ne milogim. Vrem asigurări. Cu asigurări ar trebui la început să avem continuitate. Ştiţi ce reprezintă asigurarea? O centură de siguranţă la maşină când plecaţi de la mine din curte Tot riscul pe toată ţara. Într-un cuvânt, fermierul să fie condiţionat. Noi să nu luăm subvenţia APIA fără să avem o poliță de asigurare dar asiguratorul ăla de pe piaţă să cuprindă toate riscurile pentru ca noi să nu ajungem în postura să cerem de la statul român ceva” explică fermierul.

Şeful agriculturii pare neputincios.

Adrian Oros, ministrul agriculturii: „Iniţiativa trebuie să vină din partea lor. Din partea câtor mai mulţi, să construim un sistem de gestionare a riscurilor şi prin asigurări şi fonduri mutuale.”

O asigurare, cu siguranţă l-ar fi salvat pe Radu Alexandru. Are 24 de ani şi munceşte 90 de hectare în Ialomiţa.

Radu Alexandru, fermier: „Nu am scos nimic. În 2020 nu am scos nimic. Nici nu am scos combina să mă duc cu ea în câmp”

Ca să îşi ia combină şi alte utilaje a făcut credit la bancă la care plăteşte 30 de mii de euro pe an. Cum anul trecut n-a produs nimic, n-a avut din ce să plătească rata iar banca i-a pus sechestru pe utilaje şi o parte din pământ.

„Anul acesta sunt pe punctul de a pierde tot ce am agonisit în 5 ani, sunt pe punctul de a pierde tot...în momentul în îmi ia combina nu acoperă tot, fiind suma cu penalităţi să plăteşti, judecătorul executoresc... Calamitate sută la sută..nu le ia nimeni în consideraţie”

Pe buturuga din faţa casei arăta documentele în care mai multe instituţii ale statului au constatat dauna. Dar pentru că zona nu a fost declarată oficial calamitată, banca nu ţine cont de ele.

-Dar dacă era zona calamitată? -Era altceva. -Şi cine trebuia să declare zona calamitată? -Prefectul. Şi prefectul nu a declarat zonă calamitată

Costin Telehuz, fermier: „În România nu face pagubă hoţia câtă face prostia. E o lipsă crasă de competență la toate nivele. Şi noi în privat suntem slab pregătiţi faţă de omologii noştri. Noi în privat recuperăm. La stat cred că mergem înapoi, nu ştiu ce dracu se întâmplă”

În Ialomiţa, fermierii au început să facă cercetare. Îşi echipează şi câmpurile cu investiţii pe bani grei, în speranţa că autorităţile îşi vor face şi ele treaba şi vor da apă. Telehuz e convins că dacă statul n-ar încurca fermierul cu atâta birocraţie şi incompetenţă, am fi departe. Deocamdată suntem aici şi mulţi agricultori, din cauza pierderilor cauzate de secetă, pun lacătul pe uşă.

De drama pe care o trăieşte Radu Alexandru a aflat însă liderul PSD, Marcel Ciolacu. L-a adus pe om la Bucureşti pentru a-i plânge de milă că n-are bani să-şi plătească ratele, într-o conferinţă de presă. Doar că în timp ce îşi scoate discursul din buzunarul de la piept, i-a ieşit şi un teanc de bani. Imaginea a devenit virală iar de Radu n-a mai vorbit nimeni.

1 aprilie. Ministrul Oros a venit la Constanța la o întâlnire cu fermierii. Am vrut să participăm pentru a vedea soluţiile înaltului oficial.

- Îmi pare rău, mi s-a transmis că este fără presă. - Întâlnirea este fără presă.

I-am sunat pe consilierii ministrului.

„Fermierii îşi doresc să poarte o discuţie cu domnul ministru, fără camere, să nu se simtă, să fie relaxaţi..” a spus acesta.

I-am sunat şi pe fermieri.

„Nici vorbă. Că dacă nu sunteţi dvs aici..nu contează. Nu contăm. E o glumă de 1 aprilie. Aceleaşi obiceiuri la înalţii oficiali.”

După întâlnirea secretă, ministrul a pornit într-o vizită de lucru prin judeţ. S-a oprit la staţia Galeșu, singura refăcută din Constanța. A venit şi doamna Dumbravă să ceară apa gratis, aşa cum primesc fermierii care au contract cu ANIF.

„Programul apa gratis este gratis pentru cei care primesc gratis. Ceilalţi plătesc.”- Adrian Oros.

În trecere, coloana oficială s-a oprit şi la Staţia Basarabi Pădure. Ministrul s-a minunat de construcţia pe care înaintaşii au fost în stare să o ridice, a făcut câteva poze şi toată lumea a pornit spre casă mulţumită. Staţia a rămas la fel de ruginită şi dărăpănata.

Între timp, fracezul Lacrouts, a reuşit să dea de apă la 246 de metri adâncime.

„Trebuie să fim mai uniţi şi trebuie să oprește principiul să moară capra lu vecin. Trebuie să meargă toţi împreună, să ne ridicăm împreună. Asta e. Bun” spune el.

Francezul are dreptate. Ar trebui să înţelegem şi să preţuim mai mult valoarea pământului pe care această ţară îl are. Fermierii ar trebui să fie mai uniţi şi să-şi apere mai bine drepturile. Iar statul, oamenii care răspund de agricultură ar trebui să îşi facă treaba, să gândească proiecte, soluţii, să investească în cercetare, iar locul indivizilor numiţi politic ar trebui să fie luat de profesionişti. Sună utopic, dar aceasta este soluţia pentru că altfel vom tot rămâne la mila cerului şi a politicienilor.