Culturi risipite din cauza „hibelor legislative”. Cum reacționează statul român la problema secetei

Nu s-a putut până acum pentru că angajații ANIF s-au împotmolit în interpretarea legilor. Situația e revoltătoare, dar lucrurile nu se mișcă, după cum și pe malul Dunării culturiile s-au uscat pentru că aceeași administrație de îmbunărățiri funciare nu e în stare să aducă apa pe canalul de irigații.

Fănel Pețanca, fermier: „Într-un an de zile atât s-a făcut. Păi dacă într-un an de zile ai au betonat, când să termine asta numai de betonat. Asta a fost acum doi ani. Acum trei ani s-a vopsit stația de repompare”.

Fănel Pețanca face agricultură pe mai bine de 1.000 de hectare pe malul Dunării, la granița dintre Giurgiu și Telorman. Nu irigă pentru că ANIF, de ani buni, tot toacă bani pe canalele din zonă fără să fie în stare să pună și apă pe ele.

Lucrări abandonate

Acum doi ani, lucrările de pe un canal au fost abandonate. Ionuț Udrea a condus echipa de muncitori.

Reporter: Dumneavoastră ați lucrat și în canalul neterminat?

Ionuț Udrea, șef șantier: „Am lucrat în 2020”.

Reporter: De ce a rămas așa?

Șef de șantier: „A rămas așa pentru că....nu cunosc. Habar nu am”.

Reporter: Nu tot dumneavoastră ați lucrat?

Șef de șantier: „Eu am lucrat, dar după aceea am primit înștiințare să venim să îl facem pe acesta”.

Reporter: Și aveți un termen semnat cu ANIF? Când le-ați promis că o să fie gata?

Șef de șantier: „Un termen semnat cred că o să fie în următorii doi ani”.

Fănel Pețanca, fermier: „În ritmul ăsta când e gata canalul? Eu am 62 de ani. Credeți că îl mai apuc canalul ăsta? Să circul în ritmul ăsta. Eu nu înțeleg”.

Explicațiile ANIF

Într-un răspuns oficial, ANIF arată că lucrările au fost sistate din cauza „pandemei de SARS-CoV-2, precum și de evoluția post pandemică a economiei la nivel național, influențată în mod direct de economia globală".

Stația care ar trebui să pompeze apa din Dunăre pe canal e însă stricată.

Udrea și-a mutat acum echipa pe un alt tronson. Mai bine de opt milioane de lei plătește ANIF pentru repararea unui canal care ar trebui să aducă apă din Dunăre.

Stația care ar trebui să pompeze apa din Dunăre pe canal e însă stricată, cu toate că a fost reparată de curând cu 1 milion de lei.

Reporter: Când a funcționat ultima dată stația aceasta?

Șef de șantier: „2002”.

Reporter: Și a fost reparată?

Șef de șantier: „Da. A fost dusă la Brăila acum doi ani”.

Reporter: Și funcționează?

Șef de șantier: „Deocamdată trebuie să lucreze la pompe, să vină cu macaraua și să lureze la pompe”.

Comunicarea instituțiilor din România în 2022

ANIF Telorman raspunde de toate lucrările din zonă și plătește bani mulți pentru ele.

Reprezentant ANIF: „Poziția noastră o exprimă ofițerul de presă de la București”.

Reporter: Care este cine?

Reprezentant ANIF: „Mergeți la agenție”.

Alex Dima i-a scris directorului general ANIF să le permită angajaților să vorbească.

Alex Dima: „Nu răspunde. Ei nu vor să vorbească. Aceasta este comunicarea instituțiilor din România în 2022”.

Culturi compromise

România are o suprafață agricolă de 10 milioane de hectare. Oficial, anul acesta s-au irigat până în 500.000 de hectare.

Alex Dima: „Mizil-Prahova. Aici se vede cel mai bine diferența pe care o face apa. Un teren neirigat și, la doar câțiva metri, un lan peste care țâșnește apa. Difrența este de doi metri între acest porumb și cel de acolo”.

Unde ajunge apa porumbul are mai bine de trei metri înălțime.

Petrișor Teodorescu este specialist în irigații. La doar câțiva metri, unde nu mai bate sistemul de irigații, cultura e compromisă.

Petrișor Teodorescu, inginer: „Porumbul de aici e clar compromis. Probabil recolta o să fie zero. Iar 10 metri mai încolo, unde echipamentul udă, așteptăm o producție de 15 tone”.

Sistemul de irigații e întins pe 230 de hectare și a costat 500.000 de euro. Pompe, instalații și stâlpii pentru curent.

Reporter: În cât timp se amortizează?

Inginer: „Aș spune că în 2-3 ani. Cu toate că dacă vorbim de doi ani foarte secetoși și prețul porumbului e foarte sus, poate și mai repede”.

Reporter: Deci în doi ani de zile amortizezi investitiția?

Inginer: „Da”.

Promisiunile ministerului Agriculturii

La mijlocul verii, ministrul Agriculturii Petre Daea a lansat cu surle și trâmbițe noua strategie pentru dezvoltarea sistemului de irigații din România care promite că, până în 2027, vom iriga 2,6 milioane de hectare.

Petre Daea, ministrul Agriculturii: „Este pentru prima dată când pun la dispoziția opiniei publice tot ce înseamnă actul cunoașterii în sistemul de irigații astfel încât să nu avem interpretări. Să nu ne pierdem timpul cu întrebarea unde? Aici. Când? Iată. De unde bani? De aici”.

În 2018, același ministru aflat în funcție și atunci promitea că va iriga două milioane de hectare până în 2020.

Viorica Dăncilă, fostul premier al României: „Până în 2020, 2 milioane de hectare, așa cum am promis în programul de guvernare”.

Alex Dima: În 2018, la Siret-Bărăgan promiteați 2 milioane de hectare irigate până în 2020. De ce am crede promisiunea de azi?

Petre Daea: „Eu n-am făcut promisiuni. N-am făcut promisiuni nici atunci și nici acum. Fac programe”.

Cât va costa refacerea parțială a sistemului de irigații

1,5 miliarde de euro din bugetul statului, susține ministrul Daea, că va costa refacerea parțială a sistemului de irigații până în 2027.

România putea să atragă 2 miliarde de euro din fonduri europene prin Programul de Redresare și Reziliență, dar, pentru că documentația depusă de angajații ministerului Agriculturii a fost prost făcută, finanțarea a fost refuzată.

Mai mult, chiar dacă vom avea un sistem de irigații performant, nu vom avea apă.

Sorin Rindasu, directorul departamentului pentru Situații de Urgență Apele Române: „Am avut și noi curiozitățile noastre, că suntem ingineri. Am avea nevoie de încă 2,5 miliarde de capacități acumulate. 2,5 miliarde de metri cubi. Ar trebui să găsim soluții să le acumulăm. În plus, față de ce avem, dacă vrem să atingem acea țintă de 1,5 milioane de hectare care să fie complet irigate”.

Adică alte miliarde de euro, bani pe care nu-i avem, iar râurile nu prea mai au apă.

Sute de hectare risipite

Vrancea. 200 de hectare de porumb sunt tocate pentru că sunt în totalitate calamitate.

Vasile Pamfil cultivă 4.000 de hectare. Toate au fost calamitate anul acesta, un dezastru care ar trebui să ne dea fiori și să-i trezească pe guvernanți.

Vasile Pamfil, fermier: „Dacă la nivel de Europa va fi dezastrul ăsta care se preconizează și ne sperie, imaginați-vă ce viitor mai avem noi aici. Când nu aveam, veneau de acolo. Fiecare stat, doar n-o fi nebun, își protejează poporul lui. La un moment dat o să avem o penurie de alimente și atunci ce facem? Ne mâncam între noi. Ce facem? Ce facem? Trebuie luate măsuri urgent. Nu ne jucăm cu hrana”.

Fermierul a investit acum cinci milioane de euro într-un sistem de irigații. Deocamdată însă nu are apă.

Apa ar trebui să ajungă din râul Putna pe un canal care aparține ANIF aflat în conservare. Omul are un teanc de hârtii prin care a cerut statului să-i permită să folosească acest canal.

Vasile Pamfil, fermier: „Cinci kilometri are ăsta”.

Reporter: Și de cât timp vă luptați să îl luați?

Fermier: „De 17 ani”.

Reporter: De 17 ani să luați canalul acesta să băgați apă pe el? Cu cine vă luptați?

Fermier: „Cu toate instituțiile. ANIF, ministrul Agriculturii”.

Reporter: Și de ce nu vor să vi-l dea?

Fermier: „Au zis că nu au cadrul legislativ. Nu știu de ce”.

ANIF Vracea. Eugen Popa conduce ANIF Vrancea. Cinci râuri brăzdează județul. Pe o hartă, directorul arată sistemul de canale care există și care ar putea să ia apă din râuri, dar sunt nefolosite pentru că de 32 de ani statul nici în Vrancea n-a făcut investiții, iar angajații ANIF doar s-au uitat la ele. Sunt aproape 50 de angajați în Vrancea plătiți de stat.

Reporter: Cât este bugetul dumneavoastră pe an?

Eugen Popa, director ANIF Vrancea: „Nu țin minte cifrele. În jur de...”

Reporter: Cât e bugetul pe an?

Directorul ANIF Vrancea: „Nu facem noi bugetul. Bugetul se face la centrală. N-avem acces la date”.

Tatiana Păunescu este șeful direcției investiții. Am întrebat-o despre canalul pe care fermierul Pamfil îl cere de 17 ani.

Tatiana Păunescu, director investiții: „Da, e și o hibă legislativă. Pe de-o parte ei spun că părțile administrative aflate în conservare, că ele n-au avut sursa în apă. Ni s-a transmis să le trecem în amenajări în conservare sau de enutilitate publică. Pe parcurs, dacă apărea o sursă de apă e primul crietriu. Despre amenajări se spune că ele, în perioada de conservare, pot fi date la organizații sau persoane juridice în folosință gratuită. Se pot vinde în condițiile legii. Dar nu spune în care condiții ale legii”.

Reporter: Tot acest demers de 17 ani s-a orpit într-o hibă legislativă?

Director investiții: „Da”.

Amenințarea ANIF

Fermier: „Ce să iei de aici domnule? Nu e nimic. Asta trebuie să o curăț. Nu știu ce să fac cu ea că nici animalele nu mănâncă așa ceva”.

Zeci de mii de euro a investit Pamfil în curățarea unui alt canal în speranța că vă primi aprobare să tragă apă pe el. Pentru lucrare a fost amenințat de ANIF cu judecata.

Reporter: Când l-ați curățat?

Fermier: „În primăvara asta”.

Reporter: Deci dacă aveați apă pe el puteați să salvați din floarea asta?

Fermier: „Bineînțeles. Puteam băga tamburii și udam”.

Reporter: Și n-ați primit aprobare.

Fermier: „N-ai cum să primești aprobare la așa ceva pentru că lucrurile sunt atât de dificile și greoaie încât ți-e și frică să ceri ceva”.

Canalul Siret-Bărăgan

Din Vrancea pornește celebrul Canal Siret-Bărăgan care era proiectat să se întindă pe 200 de kilometri. În plină secetă, barajul de la capătul lui e plin.

Din păcate, apa de aici merge doar pe o bucată de cinci kilometri de canal, executată înainte de Revoluție.

În 2018, cu mare tam-tam a fost deschisă stația de pompare de la capătul celor cinci kilometri de canal care duce apa pe canale mai mici întinse pe 2.000 de hectare. Singurul loc în care ANIF Vrancea irigă, teoretic.

Reporter: E apă pe ele?

Eugen Popa, director ANIF Vrancea: „Nu. Din nefericire nu e. Instalația hidromecanică este totuși veche de 30 de ani”.

Reporter: Și s-a stricat?

Directorul ANIF Vrancea: „S-a fisurat”.

Reporter: Și în acest moment nu funcționează. Din tot Siret- Bărăganul avem cinci kilometri. Avem apă aici dar nu poate intra pe canal pentru că nu merge stația?

Directorul ANIF Vrancea: „Da”.

Stația inaugurată de minisitrul Daea a crăpat în plină secetă. Motoarele au fost inundate.

Motoarele au fost instalate aici înainte de Revoluție. Abia în 2018 au fost puse în funcțiune.

Tatiana Păunescu, director investiții: „Stația este după modelul celor din 1980. Este mare consumatoare de energie raportat la timpul actual”.

Petre Daea, ministrul Agriculturii: „Acea pompă, acele agregate, sunt noi domnule pentru că n-au funcționat niciodată domnule. N-au funcționat. Da. N-a funcționat niciodată. Rețineți ce vă spun eu”.

Reporter: Da...sunt din anii...

Petre Daea: „Să nu aveți probleme cu anii pentru că ne uităm împreună așa la ani. Vă spun eu de ce să nu aveți probleme cu anii, pentru că sunt agregate în cuplaj și, pentru cunoștința dumneavoastră, știți cine a făcut prima dată în România sitemele de irigații? <>.

Reporter: Și asta nu înseamnă că, fiind foarte vechi, consumă foarte mult?

Petre Daea: „Nu”.