Cum reușesc regizorii români să eclipseze cinematografia străină cu pelicule cu buget redus

Discutam cu Radu Jude. Filmele și scurt metrajele pe care le-a regizat au fost premiate la festivaluri internaționale presitigioase precum Berlin, Cannes, Karlovy Vary sau Sandance.

Anul trecut, cel mai recent film i-a adus premiul juriului la Locarno, iar presa de specialitate din Franța, Marea Britanie și Statele Unite a inclus "Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii" în topul celor mai bune filme din 2023.

În fiecare din ultimii 20 de ani, cel puțin un lung metraj românesc, documentar sau scurt metraj a fost premiat la cel puțin unul dintre marile festivaluri ale lumii. Filmele regizorilor români sunt selectate și aplaudate la scenă deschisă la Cannes, Berlin, Sundance, Veneția, Chicago, Kalovy Vary sau Locarno, chiar și la Oscaruri. Lista de pe ecran poate fi completată cu ușurință cu alte zeci de nume, titluri sau distincții.

Actul de naștere, manifestul, în măsura în care poate fi considerat un manifest, acestui nou cinema românesc a fost debutul în lung metraj al lui Cristi Puiu: „Marfa și Banii” din 2001.

Citește și

„România, știi bine!”, ep. 56, cu Paula Herlo. „Program de subdezvoltare locală”

„Moartea Domnului Lăzărescu” este și mai important. Succesul acelui film la festivalul de la Cannes s-a soldat și cu vânzări.

Noul val al cinema-ului românesc, așa cum a fost botezat de presa internațională, a apărut într-o perioadă în care cinematografele comuniste se închideau, iar cele din mall-uri încă nu existau.

Ani în care bugetele pentru filme erau la fel ca PIB-ul: foarte mici. În situația aia, un tânăr cineast român care făcea școala de film ieșea cu diplomă de regizor, dacă era să gândească pragmatic avea sens să gândească că șansa sa cea mai bună este să facă un film de festival să aibă succes în circuitul festivalier și astfel să-și poată și vinde filmul.

Regizorii propuneau lumii un nou stil: realismul românesc. Filme cu o imagine austeră, cadre lungi și puține personaje. O Românie nefardată, dar cu povești puternice despre viața înainte de '89, Revoluție sau despre problemele unei societăți în tranziție care își caută drumul la intersecția dintre comunism, capitalism și multă sărăcie.

Materialul integral poate fi urmărit în clipul video de mai sus.