Deși România ar putea hrăni 80 de mil. de oameni, agricultura rămâne un domeniu înapoiat, la mila cerului

Cum stă România la capitolul alimente? Teoretic, stă bine. Țara are terenuri bogate și variate, ape pentru irigații, oameni tot mai puțini, e drept, care știu să muncească pământul, semințe și soiuri adaptate climei tot mai uscate. Pe hârtie, suprafețele pentru cultivat și creșterea animalelor ar putea produce alimente cât să hrănim și alte multe țări. Și asta chiar și fac producătorii privați. Practic, însă, agricultura noastră rămâne un domeniu înapoiat, la mila cerului.

Avem o țară binecuvântată, cu mult pământ roditor, cu ape din care putem iriga, cu o climă care încă ne ajută să facem agricultură. România are aproape 15 milioane de hectare de teren agricol (14,8) din care peste 9 milioane sunt teren arabil (9,3), o comoară care ar putea să hrănească peste 80 de milioane de oameni, dacă am înțelege cât de valoroasă este și ce trebuie făcut.

Din păcate, 70 la sută din toată suprafața agricolă este împărțită între micii fermieri, care fac o agricultură de subzistență și nu produc mare lucru. De 30 de ani ne chinuim fără succes să reparăm sistemele de irigații pe care tot noi le-am distrus. Marfa noastră încă pleacă peste graniță vrac și se întoarce ambalată, pentru că noi nu reușim să o procesăm. În 2020, an secetos, deficitul între importuri și exporturi a fost de aproape 2 miliarde de euro.

În 2021, când am avut recorduri la cereale, deficitul a coborât la 544 de milioane de euro. Am stat prost la alte produse. Am exporatat cartofi în valoare de aproape 4 milioane de euro, dar am importat de zece ori mai mult.

Adrian Chesnoiu, ministrul Agriculturii: „Copilul râde. Iubirea și înțelepciunea mea e jocul. Adolescentul cântă. Jocul și iubirea mea e înțelepciunea.”

Mai marele agriculturii românești e relexat, inspirat și optimist.

Adrian Chesnoiu, ministrul Agriculturii: „Dar eu sunt optimist.” 

Seceta bate la ușă în Dobrogea și în estul României 

Nu la fel de optimiști sunt, însă agricultorii din Dobrogea și estul României, unde seceta bate la ușă.

Analizele arată că anul acesta vom recolta cu 10-20 la sută mai puțin decât în 2021, când am produs de 3 ori mai multe cereale decât am consumat. Din 11 milioane de tone de grâu, 7 au plecat peste graniță, din 15 milioane de tone de porumb, 9 au luat calea exportului pentru că industria procesatoare, care ar da plus valoare producției agricole, nu prea există. Avem un million două sute de mii de vaci de lapte, însă doar 300 de mii sunt în ferme mari. Restul, în gospodarii, iar țara noastră importă masiv carne și lapte.

Nu avem o strategie pentru agricultură. Ultima a fost gândită în 2015 de Banca Mondială, dar nu a fost însușită și implementată de Ministerul Agriculturii.

Adrian Chesnoiu, ministrul Agriculturii: „Am avut mai multe strategii. Problema este că din 24 februarie lucrurile s-au schimbat la nivel global. Noi trebuie să ne adaptăm orice startegie în funcție de oportunitățile și riscurile care apar.”

Războiul din Ucraina pare că i-a trezit atât pe agricultori, cât și pe guvernanți. Ucrainenii n-au mai putut să facă export, așa că prețul la unele produse agricole a crescut și cu 50 la sută. Teoretic profită fermierul, practic, plătim cu toții.

Gabi Razi este consultant în agricultură.

Gabi Razi, specialist în piețe agricole: „40 de ha ori 3 tone la hectar, 120 de tone ori 860, 103 mii euro. Îți ei 2-3 camere în Titan.”

Au crescut însă și costurile. Prețul motorinei cu 40 la sută, iar al îngrășămintelor cu 400 la sută. Și cu toate astea, fermierul poate să rămână cu un profit de 30 la sută din ce produce. Cel mai bine stăm la culturile de cereale și oleaginoase. Peste 5 miliarde de euro a încasat România din exportul acestor produse în 2021, ceea îi face pe specialiști să spună că țara noastră nu este în pericol să rămână fără hrană, dar cu siguranță vom plăti mai mult pe ea.

Gabi Razi, specialist în piețe agricole: „Noi suntem într-o poziție foarte solidă din punct de vedere al securității alimentare. Stăm pe niște piloni foarte foarte buni. Disponibilitatea la raft nu va fi o problemă. Întrebarea este la sfârșitul zile. Cât ne va costa să umplem o pungă la supermarketul de lângă casa fiecaruia?” 

România are agricultori care arată că se poate 

La PIB-ul României, agricultura contribuie cu 4 la sută, contribuție care ar putea crește semnificativ, dacă fermierul român ar iriga, ar cultiva suprafețe întinse și ar folosi tehnologia de ultima generație. Avem agricultori care arată că se poate.

Alexandru Haita, fermier: „Partea de agricultură am început să o aprofundez în momentul în care mi-am dat seama că tehnica pe care o poți aplica în agricultură este de ultimă generație și poți să stai la birou și să lucreze utilajele.”

Alexandru Haita administrează 1100 de hectare în Călinești, Teleorman. Are 34 de ani și s-a apucat de agricultură acum 15 ani. A preluat ferma părinților care avea o sută de hectare și i-a mărit suprafața de 11 ori. Pasionat de tehnologie, își conduce afacerea din fața calculatorului de unde vede cu ajutorul sateliților cum stă cu producția pe fiecare metru patrat și poate controla utilajele din câmp.

Biroul e plin de premii și participă la realizarea softurilor cu producătorii de utilaje.

Alexandru Haita, fermier: „De la ideea de a face ceva cu cerealele noastre am studiat un pic piața și am constatat că nu avem producători craft pe piața de băuturi spirtoase pentru whisky, care e produs din cereale.”

Așa că, în spatele biroului, a deschis o distilerie în care face gin și whisky cu angajați din sat.

Alexandru Haita, fermier: „Creezi valoarea adăugată mare pe volume mici și ajuți într-un fel spațiul ăsta rural, să încerci să îl dezvolți cumva.”

Și tot pentru spațiul rural, a înființat o cooperativă agricolă.

Alexandru Haita, fermier: „În 2010 am fondat o cooperativă în care am adunat fermieri, de la 150 de ha în sus. Am plecat cu 600 de ha și acum avem 19 mii de ha și o cifră de afaceri pe cooperativă de 19 mil de euro.”

Cătălin Melinte este directorul cooperativei. Lucrează sub același acoperiș cu Haita.

Cătălin Melinte, directorul cooperativei: „Membri vând marfa către cooperativă și cooperativa vinde volume. Calitate, cupajare, tot ce trebuie. Și nu mai e grija mea. Grija mea ca fermier este să produc. Și când vreau să vând, dau un telefon către coopertivă și spun că am nevoie de bani în următoarea perioadă, sunt dispus să vând cantitatea x. „În decurs de două saptămâni, găsește-mi cea mai bună soluție de preț”, și ei se ocupă. Nu trebuie să mai dau eu 50 de telefoane și să negociez 1 euro pe tonă. O face cooperativa.”

Alexandru Haita reprezintă noua generație de agricultori care înțeleg cât de mult înseamnă tehnologia în creștere a producției.

Alexandru Haita: „Din 2007, de la productivitate de aproape 4 tone la hectar la grâu, am ajuns la o medie de 7,8 pe ultimii 5 ani. Într-o zonă în care nu avem irigații și avem un teren greu cu 40 la sută argilă.”

În zonă nu există irigații, așa cum nu există în multe locuri din țară. Până în 1989, România iriga pe o suprafață de peste 3 milioane de hectare.

Adrian Chesnoiu, ministrul Agriculturii: „În momentul de față avem 1,3 milioane de ha suprafață viabilă, acoperită de sistemul de irigații.” În realitate, însă, conform datelor oficiale, la jumătatea lunii mai erau irigate doar 133 de mii de hectare, adică doar 10 la sută din cât raportează ministrul. În Constanța, până în anii 90, au fost sisteme de irigații pe aproape 5 sute de mii de hectare. Au fost distruse. La începutul lui 2021 în Ciocârlia, fermierul Jean Marc Lacrouts, săpa la peste 200 de metri adâncime pentru a da de apă. Asta în condițiile în care fix pe lângă ferma sa trece un canal de irigații, secat însă, de zeci de ani. Acum, după mai bine de un an, pe Jean Marc echipa l-a găsit lângă aceeași gropă.

Francezul râde cu necaz. Culturile lui se usucă.

Jean Marc Lacrouts, fermier: „E critică și aici se vede că începe să se usuce. Aici dacă nu plouă repede, e nasol. E nasol, nu e bine. Înseamnă că nu mai avem rezervă de apă. Trebuie irigații, că dacă nu, în Dobrogea, o să producem un an din doi. Anul trecut a fost bine, anul ăsta e rău. Dacă era umezeală trebuia să tină pământul. Uitați, praf.” 

O bună parte din Dobrogea ar putea să fie irigată de stația de pompare de la Basarabi Pădure 

Ca un paradox amar, Dunărea trece la câțiva kilometri de ferma sa, iar din adâncuri se aude vuietul șuvoiului de apă. O bună parte din Dobrogea ar putea să fie irigată de stația de pompare de la Basarabi Pădure. În primăvara anului trecut, pe 1 aprilie, minisitrul Agriculturii de la acea vreme, Adrian Oros, a vizitat locul și a promis că o pornește.

Un an și o luna mai târziu. Este 12 mai 2022, iar stația încă nu funcționează. Pe câmp nu e apă și nici acces în ea nu a avut echipa. E strict secret. Și astfel de situații sunt multe. Culturile se usucă pe malul apei pentru că statul nu este în stare să pună în funcțiune sistemul de irigat.