Ce s-a ales de moștenirea uriașă a Uniunii Tineretului Comunist, evaluată la sute de milioane de dolari în 1990

Galerie foto

Uniunea Tineretului Comunist a construit un patrimoniu uriaș pentru membrii organizației, și nu numai, patru milioane de cotizanți în 1989.

Zeci de clădiri și terenuri valoroase au intrat an după an în administrarea UTC, dar imediat după 1989 au intrat rând pe rând în atenția dezvoltatorilor imobiliari și a politicienilor, cei care au simțit potențialul de îmbogățire rapidă.

Explorăm vremurile în care Tineretul Comunist construia în timp record, dar cu sacrificii mari pentru toată populația țării, un patrimoniu evaluat la sute de milioane de dolari, în 1990, și mergem pe urmele tranzacțiilor prin care hoteluri, case, baze, au schimbat proprietari.

Moștenirea uriașă a Tineretului Comunist

Tineretul Comunist ne-a lăsat o mosternire uriașă. 28 de case ale tineretului, 44 de cluburi și 16 baze sportive, plus infrastructura creată prin Biroul de Turism pentru Tineret. Clădiri impresionante, hoteluri, agenții de turism, terenuri la malul mării. O comoară la care au râvnit oameni de afaceri și politicieni, deopotrivă. Unii au și pus mâna pe ea, iar alții, azi, sunt parte în procese, după ce tranzacțiile au fost considerate ilegale.

Fundațiile pentru Tineret, care au preluat patrimoniul UTC, fie l-au pierdut în favoarea statului pentru că n-au știut să-l administreze, fie au făcut afaceri considerate de procurori ilegale.

Un lucru este cert. Statul român are obligația prin Ministerele de Resort să pună în valoare tot potențialul acestor clădiri. Unele foarte valoroase, la malul mării, aflate într-o stare avansată de degradare.

Uniunea Tineretului Comunist lua naștere în 1968, după ce preluase sistemul de organizare a Uniunii Tineretului Muncitor. La finalul anilor 80, organizația număra peste patru milioane de membrii cotizanți. Odată ajunși la liceu, tinerii nu scăpau neînregimentați, iar până la 30 de ani erau membrii acestei construcții, care era o adevărată pepinieră de cadre pentru Partidul Comunist Român.

În toți anii de funcționare, UTC și-a clădit un patrimoniu solid cu banii din cotizații, dar și din contractele tinerilor, care lucrau în șantiere ale țării. În fiecare județ existau cluburi sau case pentru tineretul socialist, care se întâlnea în aceste locuri să facă sport, activități de recreere și spectacole. Casele tineretului valorau în 1998, la ultimul inventar, 355 de milioane de lei, iar cluburile 60 de milioane. În total, aproape 29 de milioane de dolari.

Bunuri publice ajunse pe mâinile oamenilor de afaceri și ale politicienilor

Revoluția a adus cu ea nevoia de a ne rupe de trecut. Noul guvern trebuia să pună ordine în tot ce preluase de la comuniști. Așa că, în mai 1990, s-a emis decretul lege 150 prin care se reglementa înființarea Fundațiilor pentru Tineret, care să preia în administrare patrimonial UTC. În fiecare județ a luat naștere un ONG, care devenea proprietarul acestor clădiri și terenuri, și care era obligat să-l pună în slujba tinerilor. La București existau cinci cluburi, unde tinerii se distrau sau învățau meserii: Modern, Universal, Tiatan, Tehnic și Ecran. Ele au fost preluate de Fundația pentru Tineret București, înființată în 1990 care, azi, e parte într-un proces în care cei care au condus-o în ultimii ani sunt acuzați că au păgubit-o cu trei milioane de euro. Cap de afiș în lista acuzării - Ticu Plăcintă - cel care, în 1990, a fost ales vicepreședintele Fundației, imediat după înființare. A rămas în această funcție patru ani, după care, conform procurorilor, ar fi încheiat prin firme controlate de el contracte cu Fundația, în vederea edificării sau închirierii de imobile.

În 2010 se întoarce, la 54 de ani, ca să devină președintele Tinerilor Bucureșteni, în urma unor alegeri controversate. Tot atunci sunt aleși doi vicepreședinți. Cu sprijinul lor, Plăcintă decide să înființeze cu banii Fundației o societate comercială, care să administreze patrimoniul Fundației. Practic, nu avea altă activitate decât să încaseze banii din chiriile fostelor clădiri UTC. Devine astfel și președintele societății, adjuncții devin vicepreședinți în noua societate Tin Management. Împreună au votat ca firma să administreaze tot patrimoniul, iar dacă una din părți denunță unilateral contractul, să fie obligată la plata a cinci milioane de euro. Fundația devine astfel captivă acestei firme. În plus, Plăcintă preia controlul asupra societății, aducându-l în acționariat pe fiul său.

Laurențiu Bogdan Plăcintă a preluat conducerea societății, care administra bunurile fundației printr-o schemă simplă. Tim Management a avut la momentul înființării, în 2011, doi asociați: Fundația Pentru Tineret București (99,67%) și Asociația Club Kai (0,33%). Printr-un contract de concesiune pe 49 de ani, societății Tin Management îi revenea tot patrimoniul fostului UTC din București. În martie 2012, Ticu Plăcintă propune majorarea capitalului societății Tin Management prin cooptarea unor ONG-uri și a unei societăți, unde fusese el acționar, dar la acel moment erau fiul său, care vine cu aport în natură un teren, estimat la 500.000 de euro, fără să existe vreo argumentație pentru care acest teren era util Fundației pentru Tineret. Firma fiului lui Plăcintă devine astfel acționar majoritar, cu peste 60% din acțiuni, în vreme ce Fundația deține doar 38%. Fiul lui Plăcintă devine și președintele societății și șef peste tot ce înseamnă patrimoniul UTC în Capitală.

Ticu Plăcintă, judecat pentru abuz în serviciu

Conform rechizitoriului, Fundația a încasat 15%, 20%, respectiv 25% din veniturile obținute din chirii așa că, în 11 ani, a primit de patru ori mai puțin decât veniturile generate din bunurile ei, iar pentru activități de tineret s-au alocat aproximativ 1.200 de mii de lei, adică 7% din veniturile rezultate din închirierea patrimoniului Fundației. Procurorii susțin că investițiile făcute de firmă în clădiri au fost minime, în schimb, cheltuielile salariale au fost mari: un sfert din încasările venite din chirii. Concret, opt milioane de lei în 11 ani, adică peste două milioane de euro au intrat în buzunarele familiei Plăcintă sau a persoanelor din anturajul ei. Plăcintă Junior avea o indemnizație lunară de 2.500 de euro și locuință de serviciu într-un bloc construit pe terenul al Fundației. Și tatăl său locuiește într-un apartament cumpărat de Tin Management, în urmă cu trei ani. Pe vremea când era urmărit penal, Consiliul de Administrație a decis să-l premieze cu zece mii de euro pentru bun management. Procesul prin care Ticu Plăcintă este acuzat de abuz în serviciu se judecă la Tribunalul București.

Ticu Plăcintă, fostul președinte al Fundației pentru Tineret: „Nu vorbesc decât la final”.

Bogdan Laurențiu Plăcintă, administratorul Tin Management: „Când se termina procesul, vorbim”.

Fiul lui Plăcintă și ceilalți doi vicepreședinți sunt acuzați de complicitate la abuz în serviciu. Ticu Plăcintă este în continuare președinte onorific al Fundației pentru Tineret și angajat al societății pe acțiuni, iar fiul figurează ca fiind în continuare administrator al Tin Management.

Actualul președinte al Fundației de Tineret București, Adrain Dejanu, este, conform procurorilor, una dintre persoanele care au sprijinit activitatea lui Plăcintă. La ultima înfățișare din proces, procurorul DNA a atras atenția că Fundația pentru Tineret e apărată de același avocat, care i-a asistat pe inculpați la audieri, însă noul președinte nu a dorit înlocuirea lui. În rechizitoriu scrie că cel care a preluat conducerea Fundației, nu a cerut recuperarea prejudiciilor, deși se presupune că-i apară interesele. Am vrut să stăm de vorbă cu Adrian Dejanu, așa că, ne-am dus la sediul Fundației.

Adrian Dejeanu, președintele Fundației pentru Tineret București: „Sunt în București, dar am un pic de treabă. Nu putem să ne vedem decât săptămâna viitoare. Lăsați-mă să vorbesc cu consiliul de conducere, că nu e tarlaua mea”.

Ulterior, ne-a trimis un răspuns în scris în care ne-a spus că patrimoniul moștenit de la UTC este unul privat, și nu este obligat să se supună legii accesului la informațiile publice. Deși am cerut să filmăm la activitățile pentru tineri, organizate de organizație, președintele ne-a trimis să vedem fotografii pe pagina de internet a fundației. Aceast răspuns ne dovedește încă o dată că moștenirea UTC a ajuns în administrarea privată a unor oameni, care fac ce vor cu ea. Reamintim că aceste clădiri au fost construite din cotizațiile a patru milioane de oameni și au fost, până la Revoluție, bunuri publice. De asemenea, legea prin care au preluat aceste bunuri prevedea clar că veniturile rezultate din activități comerciale, trebuie folosite în sprijinul tinerilor.

În continuare, banii din chirii ajung la Tin Management, condusă tot de familia Plăcintă, iar veniturile din chirii sunt impresionante, având în vedere că fostele cluburi găzduiesc azi orice, numai activități pentru tineret nu. Singurul rămas în administrarea Fundației este cel din Sectorul 4. Pe terenul de două hectare s-au construit blocuri de locuințe, iar fundația a primit zece apartamente și tot atâtea locuri de parcare. Acum, fundația mai deține șase apartamente. Cluburile Modern și Titan sunt săli de evenimente. Pe terenurile lor s-au construit blocuri, după ce fundația a acceptat să primească la schimb un etaj și locuri de parcare. Unul dintre investitorii imobiliari este celebrul om de afaceri Mohammad Murad.