Sanatoriul Mangalia oferă un tratament unic în lume, dar guvernanții îl țin închis din cauza unor hârtii. ”Îmi vine să plâng”

Aceste facilități de recuperare ar putea să salva oameni și ar aduce în același timp mulți bani la bugetul statului. De-a lungul anilor, funcționari fără viziune și-au bătut joc de aceste clădiri. Și încă o fac!

Complexul pentru Recuperare din Eforie Nord. Un etalon pe vremuri în tratarea pacienților cu multiple afecțiuni. Erau zile în care erau aici 1.000 de oameni, iar complexul era deschis tot anul. E multă vreme de când e închis și se dărâmă.

”Aici e baza de tratament Steaua de Mare”.

Steaua de Mare a fost ținută în viață până acum 6 ani, când s-a pus lacătul pe acest loc. Eugen Covaleov este managerul Spitalului de Recuperare din Eforie Nord și administrează și acest spațiu.

Eugen Covaleov, director Spitalul de Recuperare Eforie Nord: ”În 1988 intrau aici 21.000 pacienți înregistrați. În 89, aproape 23.000. De la 1 ianuarie până la 31 decembrie funcționa permanent”.

Aici veneau la recuperare oameni din toate colțurile lumii.

”Imaginați-vă cu șezlonguri și cu nemțoaice la soare. Imaginați-vă că aici se vorbeau toate limbile pământului, mie îmi vine să plâng acum. O să și râzi, dar mai durează”.

Încă de la intrare, pacientul era întâmpinat de ghizi care îl însoțeau în complexul imens.

”Aici se făcea dezechiparea lui, aveau garderoba cu garderobiera”.

Atracția era bazinul de înot.

”E un bazin de 30 și ceva de m lungime pe 15 lățime. La capete are două zone pentru reeducarea mersului, în zona aceasta trepte mai puțin adânci pentru cei care au o dizabilitate accentuată a mersului și reeducarea pacientului”.

Angajații spitalului de recuperare încă mai vin aici să ude plantele.

Bază de tratament veche de 100 de ani

”Și plantele astea sunt din perioada de glorie. Palmierul de acolo e din 1973, de când s-a deschis baza de tratament. De aici pacienții pot ieși pe una din cele două terase, sub terase sunt două bazine cu apa de ghiol”.

Sute de oameni lucrau aici. Erau zeci de săli individuale de recuperare, săli de sport și baruri la fiecare etaj. Baza de tratament e înconjurată de trei mari hoteluri pe care statul le-a pierdut la marea privatizare.

”Pacienții se cazau în hoteluri și există culoarele de la hoteluri către locul asta. Se pleca de aici până în ultimul hotel, trebuie să ai un flux de pacienți”.

După privatizarea hotelurilor, pacienții care veneau aici prin Casa de Asigurări de Sănătate n-au mai avut acces la cazare. Și n-au mai venit, iar baza n-a mai avut bani de întreținere.

Cererea pentru servicii de recuperare este imensă. Baza Steaua de Mare e în subordinea spitalului de recuperare din Eforie Nord, cel mai vechi centru de recuperare de pe litoralul românesc.

Lista de așteptare pentru tratament aici este de luni bune. Se face tratament cu nămol adus de la Techirghiol, dar și recuperare monitorizată de softuri care reglează echipamentele în funcție de pacient. Spitalul oferă și cazare în camere mici, cu duș și toaletă la cap de coridor.

Clădirea are 100 de ani și nu mai poate fi modificată, așa că managerul Covaliov a cerut bani de la Ministerul Sănătății în 2020 pentru refacerea bazei Steaua de Mare și construirea unor noi spații de cazare.

”Un mix din ăsta nu mai există nicăieri în lume”

”Estimarea din 2020 era de aproximativ 20 de milioane de euro”.

Finanțarea a fost refuzată.

”N-am primit că n-am primit”.

Cum prețul materialelor de construcție a crescut, acum o refacerea a bazei va costa mult peste 20 de milioane de euro. Angajații încă mai speră că statul, Ministerul Sănătății vor realiza valoare acestui loc și vor investi în el. Când și mai ales dacă se va întâmpla, nimeni nu știe, dar cu siguranță nu în acest an, când bugetul de stat e secătuit.

Alex Dima: ”Mangalia. Stațiune de interes național și internațional. Îmbină vestigii antice calatiene cu bogăția factorilor naturali terapeutici. Această asociere asigură stațiunii un renume deosebit. Am încheiat citatul. Este de pe site-ul sanatoriului din Mangalia. Clădirea sanatoriului este închisă un teoretic pentru reabilitare, practic nu se întâmplă nimic în ea”.

Bogdan Maganu este managerul sanatoriului.

”- Știu că în general emisiunile pe care le faci sunt foarte bune, dar scoți în evidență lucrurule rele în speranța că se vor îndrepta. - Corect. V-ați prins. - Dar nu vreau să le scoți pe alea rele de aici. La Mangalia, partea rea e că aici nu se întâmplă nimic. E construcție din anii 70 și n-a suportat până acum o astfel de modernizare”.

”Bogdan Maganu, manager Sanatoriul Mangalia: Cel mai mare avantaj sunt cei trei factori naturali care se găsesc doar aici. Nămolul de la Techirghiol, sulful, apa sulfuroasă care izvorăște de sub noi și apa de mare. Un mix din ăsta nu mai există nicăieri în lume. Reporter: În lume? Bogdan Maganu: În lume”.

”Ăsta e cursul hârtiilor în România”

La sfârșitul lui 2022, Compania Națională de Investiții a încheiat cu sanatoriul un contract pentru reabilitare. Valoarea este 68 de milioane de lei fără TVA, de la guvern, iar de lucrări ar trebui să se ocupe o firma abonată la contracte cu statul, implicată în dosare penale pentru dare de mită în preluarea unor lucrări în spitalele din Capitală. Anul viitor, conform contractului, sanatoriul ar trebui să fie gata.

Bogdan Maganu, manager Sanatoriul Mangalia: ”Deci proiectul de detaliu e aproape gata, suntem în etapa când trebuie să mai obținem câteva avize. Termenul de finalizare, prin contract este de 24 de luni. De la momnentul semnării. Orice contract poate suporta modificări. Acte adiționale și adică s-a semnat în ianuarie 2023, în 2025 ianuarie ar trebui să vi-l dea gata, da, dar ei nu s-au apucat de treabă pentru că v-am spus, ăsta e cursul hârtiilor în România. V-am spus, suntem în faza în care m-ai avem nevoie de câteva avize”.

Sanatoriul mai are o bază de tratament în centrul Mangaliei, cu capacitate de 600 de pacienți pe zi. Și aici aceeași poveste.

Hotelul de lângă baza de tratament a fost privatizat și funcționează doar în sezonul estival. Pacienții n-au unde să se cazeze și nu mai vin, așa că baza funcționeaza la doar o treime din capacitate.

”Pacienți din orașul nostru, sunt din Mangalia majoritatea”.

Multe echipamente, căzi și piscine stau goale. Ali Leila este cordonatorul acestui loc.

”- Doamnă, de când vii tu aici, vii din Olanda? - Sunt aici de cel puțin 30 de ani. Și vin de două ori pe an. 3 săptămâni. Primăvara și toamna și îmi place foarte mult. Îl las pe soț acasă și vin singură și îmi iau tratament pentru mine, acum 30 de ani când m-am angajat aici nu se vorbea românește. Erau numai ei, francezi, belgienii, dar după ce Kogălniceanu ba s-a închis, ba s-a deschis”.

CNI spune că sanatoriul a cerut prea multe modificări de proiect 

Înapoi în sanatoriul de la malul mării. Avea o capacitate de 350 de paturi. Managerul promite că în curând aici se va lucra. Cu toate că de mai de un an a fost pus lacătul pe ușa, instituția pe care o conduce Maganu n-a reușit să elibereze saloanele și spațiul de mobilier.

”- În momentul ăsta am relocat activitatea într-o altă locație, în Saturn am semnat un acord cadru cu un privat care ne-a pus la dispoziție cam ce aveam nevoie. - Și cine plătește? - Sanatoriul, chiria este undeva la 370.000 de euro pe an”.

Acest hotel e închiriat de sanatoriu până în 2026 și va plăti în total mai bine de un milion și jumătate de euro, chirie. Cum în hotel spațiul de tratament este mai mic, sanatoriul funcționează la puțin peste jumătate din capacitate.

Într-un răspuns oficial, Compania Națională de Investiții susține că sanatoriului a solicitat constructorului în repetate rânduri diverse modificări ale proiectului. Iar asta a ținut lucrarea pe loc.

”- N-aș putea să dau vina pe cineva, că e de vină pentru chestia asta. - Dar știți cine e de vină? - Nu știu, noi facem tot posibilul ce ține de noi, că se întârzie că și orice altă lucrare din România așa se întâmplă”.