”Industria fără apărare”. Deși avem război lângă graniță, nu producem nici pulberi, nici muniție, nici echipamente militare

În toată Europa e o cursă accelerată de înarmare, toate statele urgentează dotarea forțelor militare, în contextul actual.

La noi... una cere armata și alta oferă industria de apărare a statului. Deși avem război lângă graniță, nu producem nici pulberi, nici muniție, nici echipamente pentru tehnica militară NATO cumpărată anual.

Așa că...de apărat ne vor apăra alții, în cazul unui conflict armat.

Urmăriți o anchetă cu mărturii uluitoare despre neputința din industria de apărare cu capital de stat.

Vă arătăm însă, în exclusivitate, și linii de producție de la privat, unde...e front de lucru și comenzi sunt multe.

Citește și

Țara vecină cu România care este înarmată de Rusia. Președintele a anunțat o nouă livrare: "Este în mâinile noastre"

În așteptarea rezultatului din acest an al alegerilor din Statele Unite, dar mai ales în contextul războiului din Ucraina și pe fondul riscurilor de conflict în alte părți ale lumii, toate țările europene își arată îngrijorarea și acționează în consecință.

Șefii din statele Uniunii dau semnale că trebuie revenit la o economie de război, una în care inamicul a fost identificat și înzestrarea armatelor trebuie să fie o prioritate, pentru ostilități de durată.

Olaf Scholz, cancelar german: "Trebuie să apara noi zone de producție. Pentru interesele noastre pe termen lung, nu doar pentru a ajuta Ucraina. E important să avem o mare capacitate de a produce muniție."

Statele membre sprijină masiv Ucraina, de când a izbucnit războiul, cu cartușe, rachete și bombe, dar și cu tehnică militară. Să aibă stocuri proprii a devenit o provocare pentru toate industriile de armament, din Europa.

Lucian Cupu, lider de sindicat: "Este o cursă de înarmare în lume. Ipotetic, și mâine dacă războiul din Ucraina s-ar închide, depozitele în lume sunt goale. Deci mâine dacă s-ar opri războiul, depozitele sunt goale și vor trebui umplute."

Aurel Cazacu, fost director ROMARM: ”În acest moment România stă foarte prost la capitolul dotare muniție, de la cartușele mici, la obuzele foarte mari. ”

Ion Ivan, președinte Federația Sindicatelor din Apărare Unirea: ”Pe informații neoficiale, România are muniție maxim 21 de zile, ceea ce e puțin, e foarte puțin.”

Ca să producem muniție, trebuie să avem pulbere și explozivi.

Bucuroiu, lider de sindicat din industria de apărare: ”Fabrică de Pulberi nu avem de 15 ani. Ne lăudăm de 5 ani că facem Fabrica de pulberi. Nu s-a întâmplat nimic.”

Lucian Cupu, lider de sindicat: ”Noi avem pe platformă în conservare instalații de pulberi și explozivi care sunt în funcționalitate în conservare de câțiva ani buni. Vă dați seama că necesarul, în caz de necesitate, aceste instalații trebuie să pornească și nu mai sunt în măsură decât cu niște intervenții, cu niște sume foarte mari.

Aceste instalații sunt de o sorginte oarecum non-NATO. Iar în momentul în care discutăm de asigurarea necesarului armatei române prin industria de apărare, trebuie să înțelegem că noi facem chimie, sunt instalații, sunt unice în România, iar o astfel de investiție, chiar dacă ai toți banii astăzi, investițiile se văd în timp. ”

La asta se rezumă, în unele din uzinele Romarm, conservarea: la oprirea benzilor de lucru și la plata salariilor pentru un nucleu de angajați, care stau acasă, fiind în prag de pensie și care doar în caz de nevoie ar trebui să revină la serviciu.

De când a izbucnit războiul din Ucraina, salariații de la Făgăraș au făcut 5 proteste spontane, adică au oprit lucrul și s-au plans fie de lipsa salariilor, fie de schimbarea direcțiunii pe criterii politice, fie de lipsa investițiilor. Liderul de sindicat de la Făgăraș povestește că unitatea avea 3 linii de producție, din care astăzi abia mai lucrează una. Teoretic, trebuie să producă explozivi pentru alte 3 fabrici ale ROMARM. Practic…

Lucian Cupu, lider de sindicat: ”Nu suntem în măsură să luăm toate comenzile, pentru că instalația, la momentul acesta, din lipsă de investiții în trecut, nu duce mai mult.”

Rareș Năstase: Deci aveți comenzi pe care le refuzați?

Lucian Cupu, lider de sindicat: ”Nu le luăm. Nu ne luăm pentru că, exact cum v-am explicat, este o mașină care, eu vă dă un exemplu, din anii 90 la acea instalație nu s-a făcut un NERC ca o revizie capitală”.

În mod halucinant, pe poarta uzinei de la Făgăraș, e un continuu du-te vino.

Mașinile de gunoi ale firmei de salubritate, deținută de Consiliul Local, aduc deșeuri municipale, de la orașul Făgăraș și de la câteva sate din zonă. Terenul cu hale dezafectate și cu mormane de gunoi aparține unei firme a minicipalității Făgăraș, în care administrator e city-managerul orașului.

Compania are contract cu firma de salubritate a consiliului local Făgăraș, adică tot a administrației locale. Liderul de sindicat povestește că ar fi informat autoritățile privind riscul unor incendii, în condițiile depozitărilor ilegale, din curtea unei uzine de explozivi.

Lucian Cupu – lider de sindicat: ”Ne-am adresat și am făcut petiții, sesizări de la guvernele care au fost inclusiv la CSAT în care am venit și am atras atenția cu CSAT, ceea ce se întâmplă aici. Fara nicio autorizatie, societatea orasului depoziteaza gunoaie tot aici pe platformă. ”

Lucian Cupu – lider de sindicat: ”În contract cu primăria este un adăpost de căini. Ba mai mult, societatea de salubritate din oraș depozitează gunoaie într-o locație tot aici pe platformă. ”

Acum, la fața locului, au ajuns și echipele Gărzii de Mediu, care au constatat că sub paravanul unor autorizații date pentru operațiuni de reciclare, platforma respectivă a devenit de fapt o groapă de gunoi, lucru interzis prin legile de mediu.

Șeful Gărzii pe țară ne explică.

Andrei Corlan, comisarul general la GARDA Nationala de Mediu: ”Au pentru deșeuri reciclabile si conform legii depozitarea ar trebui facuta 5 zile. Fiind in apropierea unui depozit de dinamita, zona prezinta multe sensibilitati. ”

Societatea de salubritate a primit o amendă de 100.000 de lei și a fost obligată să curețe locul. Tot cu ocazia aceluiași control, Garda de Mediu a dat și primăriei o amendă de 100.000 de lei. Culmea e că și fostul șef pe țară al Gărzii de Mediu a fost aici, în 2021 și a postat imagini cu mormanele de gunoi. Adică amenzile curg și sunt plătite din bugetul cetățenilor din Făgăraș.

Și în timp ce platforma cu uzina nu produce pulberi, ci mormane de gunoi, statul român cumpără mai scump, pulbere, de la vecinii sârbi. Doar că nici ce luăm din Serbia nu e chiar de la ei.

Aurel Cazacu fost director ROMARM: ”Serbia, ca să producă explozibil, ia nitroceluloza de la ruși. Deci este ceva de neimaginat!”

Viorel Popa, fost director UM Plopeni: ”Serbia ne cere să nu dăm în Ucraina. ”

Lucian Cupu – lider de sindicat: ”După cum știți, Serbia este denumită mica Rusie, ori s-ar putea, în cazul unui conflict, chiar dacă ai contract, să te trimită la plimbare”.

Rareș Năstase: În cazul unui conflict, noi mai putem să mai cumpărăm din Serbia? Radu Oprea, ministrul Economiei: ”Avem un proiect astăzi depus împreună cu un partener german, cu compania Rheinmetall, pe ASAP, pe fonduri europene, pentru a avea fabrică de pulberi în România. Este, din punctul meu de vedere, obligație pentru Ministerul Economiei.”

Un fost șef al industriei de apărare de stat spune că în domeniul înzestrării există multe sincope între ministerul apărării, care cere și fabricile de stat, din subordinea Romarm, adică de la ministerul economiei, la care sunt unitățile de producție. Nu producem pulberi pentru muniție, dar nu producem nici muniția necesară pentru echipamentele și tehnica militară din dotarea armatei.

Sincron Aurel Cazacu, fost director ROMARM: ”Am nevoie de proiectilele de 30, de 35, am nevoie de 80, 105, 120. Am cumpărat tancuri, de exemplu, de la americani. Degeaba am tancul dacă n-am proiectilul de 120 să trag. Da? Și noi nu le facem pe asta? Păi nu le facem”.

Luna trecută, șeful armatei române a vorbit despre nevoie unei reforme urgente în industria de apărare și a declarat că în loc să producem muniție NATO, cu care să ne apere soldații noștri și partenerii din alianță, avem linii de producție pentru muniție incompatibilă cu NATO, adică destinată altor state.

Gheorghiță Vlad, șeful Statului Major al Apărării: ”Dacă în NATO nu se folosește decât calibru 155, noi degeaba producem în țară 152.”

Aurel Cazacu, fost director ROMARM: ”Am luat 4 tipuri de armament pentru celebra lovitura de 155. Eu pentru cele toate de 155 trebuie sa cumpar proiectile pe care pot sa le fac in Romania. Am nevoie pentru F-ul 16 de loviturile de 30, care să pun pe F-ul 16 ca un pilot să se ducă să se lupte cu un pilot rus. Care ăla are experiență, trebuie să-l pun să tragă. ”

Șeful Direcției Generale pentru Armamente, din Ministerul Apărării, cea care stabilește ce se cumpără, pentru armată, declară că Ministerul Economiei și Romarm, adică industria de apărare cu capital de stat știu în permanență ce vrea să ia armata, dar nu au capacitatea să se adapteze, pe zona de fabricare.

General-locotenent Teodor Incicas, șeful Direcției Generale pentru Armamente din Ministerul Apărării: ”În fiecare an, Ministerul Apărării Naționale transmite Ministerul Economiei nevoia de achiziții de muniții pe următorii zece ani. În fiecare an, conform legii, transmitem Ministerul Economiei nevoia de mentenanță pe anul ce vine. De asemenea, și perspectivele noastre în ceea ce privește înzestarea.”

Claudiu Degeratu a lucrat în Ministerul Apărării, unde a deținut funcția de director pentru politica de apărare și planificare, fiind responsabil cu politicile NATO și UE, în cadrul ministerului.

Claudiu Degeratu analist militar: ”Dacă sectorul industrial nu produce la nivelul standardelor NATO și nu este interoperabil, atunci ești forțat să cumperi rapid. Sub presiunea unor conflicte, sub presiunea unor amenințări. Noi trebuie să jonglăm cu foarte multe priorități. Dar nu ne am pus niciodată problema că trebuie să ne apărăm la Galați, să ne apărăm pe linia Dunării.”

Valentin Mateiu este comandor în rezervă și mai bine de 20 de ani a fost expert în intelligence și pericole de securitate la adresa statului, pentru armata română.

Valentin Mateiu analist militar: ”Amenințarea este explicită la adresa NATO, iar acum această înarmare este legată direct de cele două elemente descurajarea unui adversar identificat de NATO în documentele de apărare, Madridul, iar al doilea element acea capacitate de apărare care să asigure unei națiuni, respectiv NATO, apărare pentru NATO. Discuția și articolul 5 toți pentru ca mai întâi, Articolul 3 Dezvoltarea capacității națională de apărare! ”

De când a început războiul în Ucraina, NATO a susținut în permanență o politică de întărire a flancului estic al alianței. România este, în prim plan, fiind printre țările despre care se vorbește apăsat că vor fi protejate. Liderii de la casa Albă și de la conducerea Alianței Nord Atlantice dau asigurări că fiecare centimetru pătrat va fi apărat. Pentru fiecare stat membru, care ar fi in pericol, vor exista forțe pregătite să acționeze, din alte state vecine. Un front comun, nu doar pentru descurajare ci și pentru apărare, sub aceeași comandă.

În cazul unui conflict armat, forțele NATO vor interveni nu doar cu tehnică militară, ci și cu muniția aferentă. La nivelul conducerii Alianței se cunosc bine capacitățile noastre de producție pe zona de armament, militarii NATO știu bine ce putem și mai ales ce nu producem, la acest moment.

Mircea Geoană, secretar general al NATO: ”Vom avea forțe suplimentare, din alte țări, sub comanda NATO.”

Prin programele aflate în derulare, România își fortifică intens zona de apărare aeriană, atât cu avioane cât și cu sistemele antiaeriene, de la sol. Armata noastră continuă în următorii 2 ani și achizițiile de tehnică militară pentru infanterie, cu accent pe artilerie și dotarea forțelor terestre.

În clipa de față, noi avem vreo 20 de programe mari în achiziții. Avem Patriot-ul, Patriot-ul și Patriot-ul. Avem HIMARS-ul, avem IVECO, avem PIRANIA-5, avem sistemul de rachete de coastă, avem OAS-ul de tip Bayraktar și anul ăsta trebuie să primim două sisteme la anul al treilea. Șorad V-șorad.

În România au loc periodic exerciții tactice. Soldații se pregătesc alături de alte forțe militare, ale aliaților.

Statul cumpără mașinării performante, pentru armată, dar nu e pregătit să producă muniția de luptă, pentru ele.

Pentru multe elemente de muniție, termenele de așteptare ajung la 9 luni sau chiar un an, în această perioadă. România, în plin proces de modernizare a echipamentelor de luptă, se așează la coada de comenzi.