România, țara care „plutește pe o mare de petrol și doarme pe o pernă de gaz”

Germanii ne-au folosit petrolul la mașinăria de război, iar sovieticii ne-au spoliat sub pretextul despăgubirilor de război. Sub regimul comunist, rafinăriile au fost dezvoltate în industrializarea forțată. După 1989, privatizarea unor rafinării a dus la închiderea sau dispariția lor, iar entități economice din Rusia nu au fost străine de afacerile din țara noastră.

„România plutește pe o mare de petrol și doarme pe o pernă de gaz”

Înainte de Al Doilea Război Mondial, țara noastră a beneficiat de resurse substanțiale proprii și a fost printre pionierii exploatării petrolului. Mașinăria de război germană s-a alimentat din plin din zăcămintele noastre, iar după terminarea războiului am fost nevoiți să plătim o bună parte din despăgubirile de război către URSS, tot cu petrol. Până în 1956, prin Sovrom Petrol, sute de mii de tone de țiței s-au scurs spre Uniunea Sovietică. Unul dintre șefii Gosplan spunea că „România plutește pe o mare de petrol și doarme pe o pernă de gaz”. Dar resursele sunt epuizabile, iar în timpul regimul comunist a fost demarat un amplu program de retehnologizare, cu mari eforturi din partea populației.

Radu Dudău, coordonator al proiectului România Eficientă: „A fost o strategie a regimului Ceaușescu de a miza mult pe acest sector al rafinăriei, pe ideea unor relații pe care le dezvoltase cu Orientul, și producția de țiței era mai semnificativă, dar aveam și importuri mari din Iran și alte țări”.

Cum erau distribuite rafinăriile în sistemul comunist

În sistemul comunist a fost gândită o rețea de zece rafinării distribuite în funcție de specificul zonelor și a materiilor prime pe care le prelucrau: Astra Ploieşti, Vega Ploieşti, Steaua Română Câmpina, Rafinăria Dărmăneşti şi Suplacu de Barcău, de dimensiuni mai mici, dar și unități cu capacitate mult mai mare: Petromidia Năvodari, Petrobrazi Ploieşti, Arpechim Piteşti, Petrotel Ploieşti, Rafo Oneşti.

Dumitru Chisăliță, expert în energie: „Practic eram cumva în topul Europei în ceea ce privește capacitatea de rafinare și am înțeles că nu este suficient să ne rafinăm petrolul nostru, ci este un business, înseamnă poziție, înseamnă putere”.

După 1989, situația rafinăriilor s-a schimbat dramatic.

Radu Dudău, coordonator al proiectului România Eficientă: „Am avut într-adevăr și o conjunctură a privatizărilor extrem de dubioase care au fost făcute în mod iresponsabil, aproape un rapt de tipul celor care au generat oligarhii în Rusia și Ucraina și în alte state ex-sovietice”.

Radu Căprău, membru Directorat OMV Petrom: „Ni s-a impus să închidem. În momentul în care ai o economie de stat care impune o anumită cantitate de procesat, indiferent de criteriile economice, este o variantă nesustenabilă. Până la urmă, piața echilibrează prezența sau activitatea anumitor rafinării. Lucrul acesta s-a văzut nu numai în România, ci și în Europa”.

Mihail Georgescu a condus după 1990 Compania Română de Petrol care reunea toată industria de producție și distribuție a produselor petroliere.

Mihail Georgescu: „Înseamnă că trebuie să conduc și să coordonez toate cele zece rafinării, cinci mari, cinci mici”.

Ce active din zona de rafinare au mai rămas în România

În 1997, compania a fost împărțită și au început restructurările. Opt dintre rafinării au trecut pe cont propriu. Restul activelor, rafinăria Arpechim și Petrobrazi, au intrat în proprietatea Petrom, alături de fosta rețea Peco. Și tot Petrom a primit și dreptul exclusiv de a extrage țiței din câmpurile petrolifere identificate la ora aceea.

Astăzi, au mai rămas active în zona de rafinare doar Petrobrazi care aparține OMV Petrom, rafinăria Petrotel deținută de Lukoil, și Petromidia și Vega, unde pachetul majoritar de acțiuni aparține kazahilor de la Kaz Munai Gaz.

Virgil Popescu, ministrul Energiei: „Ne-am pus aceste rafinării în mâinile unor privați, controlați din alte țări. Eu vreau să ne uităm în viitor, rafinăriile sunt private”.

Radu Dudău, coordonator al proiectului România Eficientă: „Noi acum ne punem problema aceasta că e un sector critic, strategic și suntem mult mai sensibili”.

Virgil Popescu, ministrul Energiei: „Din păcate, nu mai avem ce face în trecut. Este posibil, toată Europa s-a pus în plasă, poate că altfel se judecau în 1998, 2004, 2001, atunci când s-au făcut aceste privatizări. Dacă mă întrebați acum, nu aș fi făcut acest lucru. Mi-ar fi convenit să avem companii mari, puternice, deținute majoritar de către statul român să știi că poți să joci pe piață”.

Prima rafinărie privatizată vândută de către statul român

Prima rafinărie privatizată vândută de către statul român a fost Petrotel din Ploiești, cumpărată de către rușii de la Lukoil. Aici a fost o activitate neîntreruptă timp de 25 de ani, care a fost presărată și cu controverse, inclusiv cu acuzații de evaziune fiscală. Primul director general acolo a fost Victor Surdu, politician român, între timp decedat.

Radu Dudău, coordonator al proiectului România Eficientă: „Au fost niște lucruri acolo care au pus un grad de suspiciune. În orice caz, Lukoil a avut o prezență constantă pe piața românească. Un lanț foarte important de retail de carburanți”.

Lukoil este cea mai importantă companie rusească din punct de vedere al rezervelor, producției și rafinării țițeiului. Asigură 20% din producția de petrol din Rusia. Este o societate pe acțiuni deschisă, dar controlul statului este evident. Până la începutul războiului din Ucraina, Consiliul de Administrație Lukoil era condus de Vaghit Alekperov, un miliardar apropiat de Vladimir Putin. Averea acestuia este estimată la peste 21 de miliarde de dolari și este pe lista oligarhilor sancționați de autoritățile occidentale și, din acest motiv, s-a retras de la conducerea Lukoil. În România, rafinăria este administrată de Petrotel Lukoil, iar lanțul de distribuție de Lukoil România.

Sancțiunile europene lovesc direct în sursa țițeiului rafinat la Lukoil

Radu Dudău, coordonator al proiectului România Eficientă: „În momentul de față, Lukoil nu ar trebui să mai poată importa din Federația Rusă în afara unor contracte care antedatau înainte de ultima rundă a embargoului impus de Uniunea Europeană. Dacă poate opera pe bază de importuri din alte surse nerusești, este o întrebare”.

Virgil Popescu, ministrul Energiei: „Lukoilul nu a dat nicio declarație publică. Eu cred că nu vom avea, v-am spus, Lukoilul poate funcționa și cu alte tipuri de țiței”.

Echipa a făcut o solicitare pentru un interviu filmat celor de la Lukoil România despre situația creată odată cu începerea războiului din Ucraina, și sancțiunile impuse de Uniunea Europeană. Din păcate, până la această oră, echipa nu a primit niciun răspuns. Solicitarea s-a oprit, undeva, la Moscova.

Zilele trecuite, șeful Consiliului de administrație de la Lukoil, succesorul lui Vaghit Alekperov, a căzut de la etajul șase al unui spital aflat în subordinea administrației prezidențiale din Moscova. Acesta nu a supraviețuit. Nu este nimic extraordinar în Rusia lui Putin. Ravil Maganov face parte dintr-o lungă listă a unor șefi de companii rusești care cad suspect de la etaj. Lukoil mai deține în România, pe lângă rafinăria Petrotel, și un lanţ de 310 benzinării și este furnizor de combustibil pentru foarte multe dintre instituțiile statului român: de la Inspectoratul de Stat pentru Urgență până la CFR Călători, Compania Energetică București, sau nenumărate administrații locale. Astăzi, compania nu se află sub sancțiuni directe, dar din 14 octombrie, instituțiile vor trebui să își caute alte surse de combustibili, conform deciziilor europene.

Virgil Popescu, ministrul Energiei: „Lukoil este unul dintre marii distribuitori la instituții de stat. Lukoil, din câte știu, nu e pe lista de sancțiuni. Ministerul Energiei nu are carduri sau altceva, nu vă pot spune prin prisma Ministerului Energiei. Probabil că au avut licitații la vremea respectivă și au plătit prețul cel mai mic în piață”.

Tot o subsidiară Lukoil are o concesiune în Marea Neagră în perimetrul românesc, unde alături de Romgaz ar trebui să exploreze un zăcământ de gaz care s-ar putea dovedi valoros pentru țara noastră. În urmă cu câțiva ani, într-un interviu dat emisiunii „România, te iubesc!”, reprezentantul rușilor era optimist.

Lukoil Overseas și-a oprit investiția după invazia din Crimeea din 2014.

Virgil Popescu, ministrul Energiei: „Trebuie văzut ce are de gând să facă acolo, este o asociere cu Romgaz. Lukoil este majoritar acolo, dar Romgaz este pregătit în acel perimetru, să-l preia. În 2014 se concurau cu Exxon și anunțau descoperiri optimiste. Părerea mea e că a fost un PR de piață atunci”.